Sidonia Călin, Fata și varza – ilustraţie inedită dintr-un volum în lucru
1. O mare bucurie pentru orice ilustator este o bună colaborare atît cu autorul, cît și cu editorul. Este important ca ilustratorul să cunoască și să înțeleagă povestea autorului, iar apoi să ducă povestea mai departe prin ilustrație. Nu doar o ilustrație descriptivă, ci o ilustrație care să completeze povestea.
Am avut bucuria să am parte de o astfel de colaborare cu două dintre cărțile mele, Micul venețian și Oul care zboară de Ioan Mihai Cochinescu. Am avut parte de încrederea celor doi (autor și editor) pentru a-mi exprima opinia în legătură cu aceste cărți și am avut libertatea necesară pentru ilustrarea lor.
Dar astfel de colaborări sînt rare, de cele mai multe ori autorul și ilustratorul nici nu se cunosc înainte de a ieși cartea din tipar. Greutăți au existat atît pentru mine, cît și pentru alți ilustratori și vor mai exista. Editorii din România abia acum încep ușor, ușor să înțeleagă contribuția ilustratorului și cît de important este rolul său în crearea unei cărți pentru copii.
2. Nu l-aș numi un moment de expansiune, dar este un bun început. În 2015, România, prin Ministerul Culturii, a participat la Tîrgul Internațional de Carte pentru Copii din Bologna. Este cel mai mare tîrg internațional de carte pentru copii destinat editorilor și ilustratorilor de carte, cu o tradiție de peste 50 de ediții anuale. Am avut plăcerea de a amenaja standul României cu ilustrațiile mele. Acesta a fost vizitat de mulți artiști, editori sau simpli vizitatori ai tîrgului şi cu toții au fost plăcut impresionați de cărțile românești. Este un prim pas spre expansiune.
La noi în țară lucrurile se întîmplă lent, dar se întîmplă. Sînt mulți ilustratori tineri și foarte mulți tineri artiști care își doresc să devină ilustratori de carte. Acesta este cel mai bun lucru! Sînt optimistă și sper că lucrurile merg bine în direcția ilustrației de carte.
3. Modele pentru mine sînt marii maeștri ai Antichității, ai Renașterii, ai Impresionismului. Sînt convinsă că artiștii de azi, fie că sînt ilustratori de carte, pictori, sculptori, arhitecți, se inspiră și învață de la acești mari maeștri. Mă pierd în fața culorilor pure care au dăinuit de-a lungul secolelor, culori ce înfrumusețează lucrări semnate de Rafael, Leonardo, Caravaggio, Tiţian, Corregio, Vasari etc. Încerc să învăț din compozițiile și perspectivele lor, să înțeleg armonia prin care lumina, întunericul şi imaginaţia convieţuiesc în acelaşi spaţiu.
Astăzi, sînt mulți artiști, ilustratori buni și foarte buni, stilurile sînt foarte diferite sau foarte asemănătoare. Toți aceștia fac să existe ceea ce eu numesc „o renaștere a ilustrației“ asemănătoare Renașterii în artă, de acum mai bine de 500 de ani. Artista care mă inspiră este Rébecca Dautremer, o ilustratoare franceză care, prin țesătura de forme și culori, mă duce cu gîndul la Dürer, la Bruegel cel Bătrîn, la pictorii olandezi.
Ce am spus mai sus reprezintă nevoia mea de cunoaștere, nevoia de a mă inspira în ceea ce privește tehnica, dar adevărata inspirație, cea mai frumoasă și mai inocentă, provine de la copii. Nu degeaba Picasso a spus: „Fiecare copil este un artist…“. Orice linie, formă, culoare, orice povestioară simpatică sau trăznită a lor îmi apar ca un izvor de inpirație pentru mine.
4. Nu pot spune că există autori români care m-au marcat, nici ilustratori care să-mi trezească nostalgii. Port în sufletul meu cuvintele lui Antoine de Saint-Exupéry: „S’il te plaît, dessine-moi un mouton“ și desenele ce însoțesc povestea sa, atît de frumoase în simplitatea lor.
În rest, îmi plac autori contemporani ca Ioana Nicolae, Adina Rosseti și ilustratori precum Cristiana Radu, Maria Surducan, Anca Smărăndache etc.