Madi – omul curajos

1989. O luna mai in care isi arata dintii soarele de dimineata. Lucram de vreo ora la traducerile tehnice la serviciu, cind o colega m-a chemat la telefon. Am auzit vocea matinala, dar tulburata a lui Madi. „Trebuie sa ne vedem cit mai repede.“ Vocea era tare serioasa. Timpul nu mai putea sa astepte. Mi-am facut „bilet de voie“ de la sefa. Madi nu voia sa ne vedem la ea acasa, ca si cum i-ar fi fost frica de ceva. Eram eu insumi agitat cind am ajuns la terasa cu pricina, un bufet dintr-un cartier muncitoresc, nu departe de locuinta ei. Cum i se intimpla rareori, Madi nu-si gasea cuvintele. Era data peste cap. Asteptam sa-mi spuna de ce ma chemase aici cu atita graba. Cam banuiam despre ce poate fi vorba: auzisem la Europa Libera ca Madi a trimis o scrisoare de sustinere a disidentilor ieseni Dan Petrescu si Luca Pitu, critici ai regimul Ceausescu. Mama imi spusese ca n-ar fi bine sa ma mai vad cu Mariana Marin, caci este, cu siguranta, urmarita. Inca un motiv sa ma simt sub presiune, dar imi dadeam seama ca voiam s-o vad, mai ales acum. Stateam amindoi in picioare, cu toate […]