Mai multe romane într-un roman: Vizuina – de Norman Manea

Publicăm în acest număr trei cronici pe marginea celui mai recent roman al lui Norman Manea,Vizuina, semnate de Şerban Axinte, Ioana Gruia şi Dana Pîrvan-Jenaru. Roman cu cheie, ficţiune autobiografică, cu o accentuată dimensiune eseistică, grefată pe o intrigă poliţistă, Vizuina este, în primul rînd, o meditaţie pe tema morţii, de un intens dramatism. Norman Manea reia aici cîteva dintre temele sale predilecte: exilul, incertitudinea identitară, incomunicabilitatea sau persistenţa memoriei, topite toate într-o poveste de dragoste ce pare să sfideze efemeritatea condiţiei umane.   Unele dintre personaje au ca punct de plecare persoane reale – îi vom recunoaşte cu uşurinţă pe Mircea Eliade şi pe Ioan Petru Culianu. Altele sînt mai dificil, dacă nu chiar imposibil de identificat, căci scopul autorului nu e de a oferi o „istorie romanţată“ a unor timpuri neclare (cu consecinţe în prezent), ci de a recrea o lume posibilă, la fel de obiectivă şi de subiectivă ca oricare alta. Vom reveni, într-unul din numerele viitoare, la acest roman, comparabil – prin tematică şi stilistică – cu  micul, dar foarte polemicul Ravelstein, de Saul Bellow.