Maniheist si fara tensiune

Filmul lui Radu Gabrea are la baza romanul omonim al lui Eginald Schlattner, unul dintre putinii sasi ramasi in Romania, devenit pastor la 45 de ani intr-o biserica aproape goala, biserica a umbrelor si scriitor la 65. Romanul a fost publicat in 1998 si a deschis o trilogie din care mai fac parte Minusile rosii si Pianul din ceata. Daca nostalgia si memoria sint cuvinte-cheie pentru roman, in filmul lui Gabrea ele sint articulate sensibil in cimpul magnetic dintre doua epoci, interbelicul cu note belle époque si perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Regizorul construieste filmul in jurul unui cvartet adolescentin, liceenii Felix Goldschmidt (David Zimmerschied), Gisela Glückseling (Alicja Bachleda-Curus), al carei tata poseda si unicul cinematograf din localitate, aristocrata Alfa Sigrid Binder (Iona Teodora Iacob), obsedata de o moarte prematura, si ambitiosul Hans Adolf Bediner (Axel Moustache) – fiul cosarului, minat de un puternic complex de inferioritate. Intreg filmul este construit pe baza unei retrospective, regizorul bucleaza scena initiala revenind cu o scurta coda care inchide filmul si cu citeva decupaje-medalion care alcatuiesc un album al amintirilor. Fagarasul anilor ’40, un Fagaras al amintirilor, apare idilizat, pe de-a-ntregul paradisiac, cum o si afirma replica amuzat-bonoma a unui localnic, precizind […]