Manualul traducatorului din Romania

Magda JEANRENAUD Universaliile traducerii. Studii de traductologie Cuvint inainte de Gelu Ionescu Editura Polirom, Colectia „Collegium. Litere“, 2006, 388 p. Se traduce la noi de mai bine de un secol jumatate. La inceput, traduceri literale, calcuri, imprumuturi generalizate, mai ales din franceza (fascinatia pentru „galomanie“ si-a schimbat „giubenul“ in palarie/sapca si a devenit… francofonie). in timp, sincron cu evolutia limbii, traducerea a devenit o disciplina cu din ce in ce mai multe fete si profunzimi. Momentul ’89 a marcat o ruptura in ritmul oarecum imperturbabil al traducerilor publicate la principalele edituri autohtone specializate pe literatura straina (dintre care Editura Univers s-a bucurat, probabil, de cea mai mare popularitate): brusc, ne-am trezit intr-o libertate cu care n-am stiut ce sa facem, vrind sa facem multe, repede si cu vizibilitate si profit. Numarul traducatorilor s-a inmiit, al traducerilor neprofesioniste asijderea, asa incit deontologia traducatorului s-a diseminat in folclor, unde functioneaza, se stie, principiul lui „dupa ureche“. De profesionalizare, in sensul racordarii reale la „un firesc“ global, se poate vorbi doar cu multe rezerve. Una dintre motivatiile acestei situatii inflationiste (nu mai trebuie, sper, precizat faptul ca aprecierea nu-i vizeaza pe „profesionistii“ breslei, atitia citi sint, se stiu foarte bine, nu-i nevoie sa-i […]