Marele mecanism de producție a „tovarășilor de drum“

Ceea ce numim astrăzi „bătălia reteatralizării“ este, de fapt, o amplă dezbatere, cu accente polemice marcate, cu privire la regia de teatru, organizată inițial de revista Contem­poranul în primăvara lui 1956; ecourile ei se mai fac încă auzite, mai ales în nou înființata revistă Teatrul, pînă spre finalul lui 1957. Dezbaterea vine în contextul scurtei „primăveri“ ideologice prilejuite, în toate țările comuniste, de discursul lui Nikita Hrușciov din februarie 1956, în care secretarul general al PCUS condamna crimele epocii staliniste și cultul personalității. Hrușciov dăduse astfel un semnal pentru reconsiderarea limitărilor ideologice și culturale impuse de stalinismul virulent. Reconsiderări publice asemănătoare au loc în tot Estul european, pe probleme de cultură, iar la noi, discret supravegheate de responsabilii de partid, ele agită și cinematografia, și mediul literar. Însă doar în teatru lucrurile iau amploare și capătă consistență; iar asta se întîmplă mai ales din pricina tensiunilor acumulate între „vechea gardă“ de artiști privilegiați, aliați cu dramaturgii „de partid“, și tînăra generație de regizori ce reclamă o profesionalizare reală a vieții artistice în ansamblul ei, dar și o modernizare mult mai dinamică a artelor scenei. Aceștia din urmă (Mihail Raicu, care avea și responsabilități politice, Lucian Giurchescu, Horea Popescu, Sorana Coroamă […]