Marginalii la un raport dintr-un dosar de cadre: din nou despre Zevedei Barbu la Londra, 1946-1948

Împrejurările în care Zevedei Barbu a ajuns să se integreze în serviciul diplomatic au fost descrise de acesta în autobiografia sa recuperată în Brazilia şi publicată recent la Bucureşti1. Multe dintre detaliile uitate, sau voit evitate de autor, au fost dezvăluite în cercetări bazate pe dosarele de cadre ale MAE (Ministerul Afacerilor Străine la acea vreme), precum şi în bogatul material documentar acumulat la CNSAS, în dosarele de urmărire ale diplomatului care şi-a abandonat postul de la Londra în 1948. În principal, aceste dezăluiri au fost făcute de doi tineri cercetători clujeni, profesorii Lucian Nastasă-Kovács şi Virgil Țârău2, primul s-a referit cu precădere la perioada 1946-1948, în articolul său intitulat „Zevedei Barbu şi iluzia diplomaţiei româneşti comuniste“, în care a discutat anumite detalii interesante, legate de tranziţia care a avut loc odată cu numirea Anei Pauker în funcţia de ministru de Externe, în noiembrie 1947. În dosarul personal al lui Barbu, se găsesc, alături de rapoarte ale acestuia, şi răspunsuri primite de la Bucureşti, un număr de rapoarte şi dări de seamă interesante ale unor persoane însărcinate cu supravegherea funcţionarilor legaţiei şi a ambasadei. Din acestea se pot extrage informaţii legate de mecanismele de funcţionare ale noii orînduiri democrat-populare instalate […]