Marocul, România şi democraţia

Din frazeologia goală a regimului Ceauşescu nu face parte şi sintagma „ţară în curs de dezvoltare“. În cele cinci decenii de comunism românesc, au murit mulţi oameni nevinovaţi, dar s-a dezvoltat, pe de altă parte, un sistem de învăţămînt de stat, cu precădere tehnic, la care nimeni nu mai poate visa astăzi în România. Dacă România a depăşit stadiul de „ţară în curs de dezvoltare“, asta se datorează ultimilor aproximativ 150 de ani de învăţămînt, iar meritul anilor de comunism nu este cu nimic mai prejos, în materie de formare tehnică, ştiinţifică şi de cultură generală, faţă de cel al perioadei interbelice. Regretabilă şi decisiv manipulatoare în unele cazuri, ideologizarea învăţămîntului românesc din comunism n-a însemnat niciodată deculturare, indiferenţă faţă de educaţie. Abia acum, cînd nu-l mai avem, ştim ce înseamnă un sistem de învăţămînt performant. Diferenţa esenţială dintre o astfel de ţară în curs de dezvoltare şi una de tip „clasic“, african, constă decisiv în gradul de educaţie a societăţii. Vin cu un exemplu la zi.   Marocul este, pentru un european, o ţară săracă. ţi nu e decît una dintre ţările cele mai bogate ale Africii; cea mai nordică, cea mai occidentală, una dintre cele mai urbanizate, cu […]