Masterat în Bologna sau cît te duce capul… în România
Leta POPESCU, master anul II – Regie, Facultatea de Teatru și Televiziune, Cluj
- 17-07-2015
- Nr. 781
-
Observator Cultural
- ÎN DEZBATERE
- 0 Comentarii
Din cîte știu, problema apare, de fapt, în racordarea sistemului Bologna la piaţa muncii. Referindu-mă aici doar la facultăţile vocaţionale, consider că disfuncţionalitatea masteratelor din România nu va dispărea pînă cînd nu va exista o punere în acord între Ministerul Muncii și Ministerul Educaţiei. Am participat, la un moment dat, la o prezentare în care s-a chestionat sistemul bolnav Bologna în România, căci, se spune, în ţările unde studenţii chiar merg la masterat pentru specializare, sistemul funcţionează. Corelarea între cele două ministere nu o făcusem niciodată pînă atunci, așa că am încercat să o mulez pe propria mea experienţă și să încerc să descopăr ce e atît de bolnav și de greșit. Mă voi opri, prin urmare, la absol – venţii de Actorie și de Regie. Mă gîndesc că, atîta timp cît un tînăr actor și un tînăr regizor pot fi angajaţi în teatre fără să fi absolvit masteratul, nimeni nu-și va lua responsabilitatea de a transforma această etapă a învăţămîntului superior într-un proces în care studentul mai are, totuși, ceva de învăţat. Dacă nu ne-am putea angaja decît după o serioasă specializare, atunci programa celor trei ani de licenţă ar fi mai aeristită, iar lucrurile nu ar fi făcute […]