Mătuşa de lut
În timp ce se uita undeva deasupra sicriului – clar, n-o iertase pe mătuşa că nu prea călcase pe la biserică sau poate şi el se temea de nările ei înfundate cu vată! –, popa cel tinerel, cu spatele la altar şi cu mîinile la piept, ne-a spus un basm: – După ce-i vom îngropa trupul, sufletul i se va mai roti un timp peste sat, luîndu-şi rămas bun de la lumea noastră… (Şi eu, auzind asta, am şi văzut: mare cît un taur, cu părul lung despletit, ca să se ştie că e femeie, cu cămeşoaia de finet în care mi-a deschis cîndva uşa, măşa Maria dădea ocoluri peste coroanele copacilor, şi peste casele noastre, şi peste Prut, trăgînd cu lăcomie pe nările largi fumul de la grămezile de frunze arse prin livezi, damful de must şi de verze puse la murat. Cînd a ajuns deasupra locului ei de-o viaţă, s-a învîrtit şi s-a tot învîrtit peste grădină, peste ogradă, peste cîmpurile care începeau de lîngă gard şi iar s-a întors peste grădină, şi peste ogradă, dar… ia de unde nu-i bojdeuca de lut, clădită cu mulţi ani în urmă de mîinile ei şi-ale lui moşu’! Doar căsoiul încă […]
Noi, cititorii, sîntem cei care trebuie să vă mulțumim.
s.m.: …şi da, e bine să conservaţi povestea stră-bunici Dvs., dar repede, cît mai trăieşte: întotdeauna se vor găsi oameni care vor recunoaşte ceva din propria lor viaţă şi vor fi emoţionaţi…
septimiu moldovan: Şi eu vă mulţumesc pentru cuvintele sensibile!
Lectura povestirii dumneavoastră mă motivează şi mai tare să conserv poveştile şi mărturiile stră-bunicii mele. Nu există ţel mai frumos al unui text decât să imprime o felie din memoria colectivă sau să treacă ca un fier de călcat( ticlăzău, de preferat) peste amintiri din alte secole, pregătindu-le pentru cei care aleg să le poarte, aducând din spaţiul evocării nescrise flacoane cu emoţii. Vă mulţumesc!
van kiparos: Multumesc mult pentru comentariul dv. Adevarat cu dificultatea folosirii graiului moldovenesc!
Cele scrise de Dvs sunt pentru mine ca o aducere aminte , vie, atat in evocarea unor franturi din viata matusii , cat si a graiului moldovenesc. Mi s-au umezit ochii recunoscand autenticitatea trairilor (partiale) ale unei taranci ,pe care le-as incadra prin anii ’50 , poate ’60.Par a fi inainte de colectivizare .Mi-a facut o mare placere lectura scriselor Dvs.Ca regret , pacat ca nu se gaseste o formula potrivita pentru formele orale ale verbului „a fi”.In rest , totul e impecabil.Va multumesc !
Mihai: Si eu va multumesc, pentru lectura si pentru bunele cuvinte!
Miinunat. De-o frumusete trista si un realism aproape straniu. Mai mult decit placerea lecturii, cetind-o, parca incepi sa te impaci cu Viata. Multam!
Va multumesc mult pentru lectura. Si pentru apreciere!
Frumos tare!