Mariana CODRUŢ

Oglinda fisurată

Doamnei Luminiţa Sîrbu Motto: „păsările-ntorc cu aripa seninul/ cum oamenii cu mîinile pămîntul/ şi/ seminţele luminii din noapte/ se umflă şi cresc şi umplu tot cerul/ şi-atuncea e ziuă“ (1975) Profesoara de română, una dintre pedagoge şi o colegă, pe care le-am mai întîlnit întîmplător, între timp, nu ştiau unde ar putea fi Luminiţa sau dacă mai trăieşte. După mulţi ani, mi-am zis, în fine, că trebuie neapărat să dau …

Citeşte articolul

toţi cei care gîndesc sînt jidovi

istoria se repetă, fireşte. dovadă că proştii satului n-au priceput niciodată şi nu pricep nici acum de ce-i semn de maturitate ori înţelepciune să fii în acelaşi timp prieten şi al călăului, şi-al victimei; de ce, chiar în epoca declarată a drepturilor omului şi furnicilor, un machiavelism mucegăit – politica nu are nimic de-a face cu eticul – e ridicat la rang de inteligenţă socială superioară; de …

Citeşte articolul

libertatea noastră

noi am cunoscut libertatea de a merge pe vîrfuri şi de-a vorbi în şoaptă despre ură, Dumnezeu, sex, portocale şi altele, aşteptîndu-ne liniştiţi moartea în ţarcurile tot mai reci. dar despre libertatea însăşi nu vorbeam – nimeni nu credea cu-adevărat în căderea comunismului: eram tare bătrîni. apoi dictatorul a fugit şi noi am cunoscut libertatea de-a vorbi tare despre ură, Dumnezeu, sex, portocale şi altele. şi vorbeam, oho, …

Citeşte articolul

decalog românesc

cine refuză ciolanul primarului e arogant şi trebuie să se care dintre noi. cine critică pe mai-mare e obraznic şi trebuie să se care dintre noi. cine nu schimbă măcar o dată partidul e rigid şi trebuie să se care dintre noi. cel ce vrea să ţinem minte ce-am zis ieri e expirat şi trebuie să se care dintre noi. cine spune de la obraz „minţi, măi!“ e violent şi trebuie să se care …

Citeşte articolul

Mătuşa de lut

În timp ce se uita undeva deasupra sicriului – clar, n-o iertase pe mătuşa că nu prea călcase pe la biserică sau poate şi el se temea de nările ei înfundate cu vată! –, popa cel tinerel, cu spatele la altar şi cu mîinile la piept, ne-a spus un basm: – După ce-i vom îngropa trupul, sufletul i se va mai roti un timp peste sat, …

Citeşte articolul

Portretul doamnei de engleză

1. ochii mă uit la ceas. doamna tuşeşte în pumn, anunţînd: pauză! închide manualul şi-mi aduce din bucătărie un pahar cu apă. înainte s-apuc să beau, începe a boci alt dispărut al ei – fiul. cum l-a despicat nu demult un golan din Iaşi cu o sabie ninja, dei atîrna inima prin cămaşă ca o pară de sînge. în rochie de stambă, cu păr …

Citeşte articolul

Am o casă mică…

Stau sub nuc. Într-una din bucătării, soră-mea începe brusc să încrucişeze vorbe cu bărbatu-său. Vorbe? Nu! Ata - curi la baionetă, salve de tun, bombardamente: răsună în tot satul, pînă la Prut şi peste. Fiindcă ştiu bine că acum nici Papa nu i-ar putea face să se oprească, o şterg englezeşte. Deschid portiţa de lîngă fîntînă, apoi pe cea spre casa părinţilor. Îmi afund apăsat …

Citeşte articolul

„Satanistul Barbu“ – atac la Puterea reacţionară

Pînă la Revoluţie, Ion Barbu a publicat doar în jur de 200 de caricaturi, iar după Revoluţie, peste 15.000, care i-au adus sumedenie de premii naţionale şi internaţionale. Tot după Revoluţie, i-au apărut cărţi speciale, precum Cartea albă, seacă, rece şi fără sifon a guvernării Văcăroiu, Editura Ziua, 1997; Nutzi, spaima constituţii – Jurnal de Cotroceni, împreună cu Ioan Groşan, Editura Scrisul Românesc, 1998; Adrian …

Citeşte articolul

Note de nespecialist despre pictura lui Neo Rauch

Duminică, 15 august, s-a închis expoziţia de pictură Neo Rauch, intitulată Begleiter, de la Muzeul artelor plastice din Leipzig, pe care am văzut-o, chiar în ultima zi, la sugestia prietenilor şi traducătorilor Julia Richter şi Roland Erb. Rauch este un pictor german născut în 1960, în Leipzig, care, la numai 50 de ani, a ajuns la o …

Citeşte articolul

O punte între „aici“ şi „acolo“

Am aflat abia de curînd de existenţa Fundaţiei pentru Sănătatea Familiei şi Comunităţii (FSM) în România, fapt care îmi reconfirmă ideea că, la noi, lucrurile cu adevărat importante se petrec cu discreţie şi, nu rareori, în cvasianonimat. Fiindcă această Fundaţie e un lucru cu adevărat important, îmi permit să o prezint pe scurt: ea a fost fondată în …

Citeşte articolul

Lumea calduta

Nu sintem pregatiti nici pentru „cei rai“, nici pentru „cei buni“

Pe aici, nu stim ce sa facem cu cei rai. Hotii, tilharii, criminalii (ca si nebunii ori cersetorii) ne ingrozesc, ne scirbesc. La zdup cu ei cind ii prindem in exercitiul functiunii, si cu asta, basta!, ne-am spalat pe miini! Nu ne intereseaza cum si-au dus zilele inainte, desi era clar ca, lasati sa crape de mizerie, nu puteau sa devina, in destule cazuri, decit …

Citeşte articolul

Spovedania unui invingator

Eginald SCHLATTNER Manusile rosii Traducere de Nora Iuga Editura Humanitas, Bucuresti, 2005, 600 p. Eginald Schlattner s-a nascut in septembrie 1933, la Arad. intre 1952-1953 studiaza teologia evanghelica la Cluj, apoi un semestru matematica, dupa care se inscrie la Hidrologie. in 1957, inainte de a sustine examenul de absolvire, a fost arestat si condamnat de Tribunalul militar, pentru „omisiunea denuntarii delictului de inalta tradare“. …

Citeşte articolul

USR in cautarea prestigiului pierdut

Inainte de ’89, calitatea de membru al USR era rivnita si se obtinea cu greu, din diverse motive – de pilda, eu fac parte dintr-un lot care, desi a depus dosarul prin ’85-’86, a fost primit abia in ’90, validarile fiind interzise in ultimii ani ai ceausismului. Iata un motiv pentru care primul conclav scriitoricesc la care am participat si eu ca membru cu …

Citeşte articolul

„Distinsi revolutionari!“

Aceasta dulce combinatie de cuvinte am auzit-o acum vreo doua luni in cuvintarea lui Dragos Seuleanu la instalarea lui in postul de Presedinte al Radiodifuziunii Romane. Inainte de a o auzi, as fi putut jura ca asa ceva nu exista. Pai cum, subsemnata cind spune cuvintul „revolutionari“ fie vede inaintea ochilor unul dintre tablourile celebre ale lui Goya, in care niste barbati cu figuri …

Citeşte articolul

Subrealitatea Mea

Subrealitatea Mea, Publicam in aceasta pagina, in paginile noastre consacrate artelor vizuale, citeva desene ale cunoscutei poete Mariana CODRUT, impreuna cu un mic text explicativ al autoarei. Inca un semn – nu-i asa? – de continuitate in vechea traditie a „interferentei artelor“… cind nu pot scrie, desenez. nu intotdeauna cind nu pot scrie, pot sa desenez. cind nu pot scrie si nu pot desena, …

Citeşte articolul

America: locul unde fugim de-acasa

Teroarea n-a fost nici o clipa in afara Istoriei. A omorit masiv pe criterii religioase, politice, de apartenenta la o anume etnie, profesie, clasa sau stare sociala. Chiar si cind isi lua un respiro, in timp, ea isi continua lucrarea in mintile celor care o traisera sau in mintile urmasilor acestora. Pina la 11 septembrie 2001 insa, teroarea inca mai respecta un anume protocol – …

Citeşte articolul

Lumea femeilor, lumea barbatilor

In momentele dificile, am mai multa incredere in judecata barbatilor. Chiar si simpla prezenta a unui barbat care se arata calm intr-o situatie de criza – la o tribuna, la serviciu, intr-un mediu oarecare sau pe strada, pur si simplu – imi induce o stare de calm: nimic foarte rau nu se poate intimpla sau nimic foarte rau nu s-a intimplat daca el isi pastreaza …

Citeşte articolul

Uniunea si Fanusii de miine

Se fac tot mai des auzite in presa voci care acuza critica literara de „demisie“, de renuntare la menirea ei si sint tot mai des invocate consecintele dezastruoase ale acestui fapt: inflatia de carti proaste si inflatia de critici improvizati, mai ales din rindul poetilor, care promoveaza valori false; patrunderea pe piata externa, prin efort managerial propriu, a unor scriitori slabi, ale caror carti distorsioneaza …

Citeşte articolul

Urangutanul si lumea

In martie 1998 ne intorceam – subsemnata, prof. germanist O. Nicolae si Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, cu soferul lui, din Germania. Plecasem la amiaza din Leipzig, de la Tirgul de carte, si pe la ora noua seara ne-am oprit undeva linga Linz, in Austria, sa cautam o pensiune pentru innoptat. Era intuneric deplin in asezarea aceea umana. Nici o lumina nu razbatea prin jaluzelele …

Citeşte articolul

Sa vina un regim autoritar de drept!

Exista macar o republica in care regimul autoritar se vadeste a fi cea mai indicata forma de guvernamint: Republica literelor (si a artelor, in general). Stie oricine ca scriitorii nu sint egali din nastere, precum cetatenii. Unii se nasc doar cu talent mimetic, altii cu talent, altii cu geniu. Nici cind e orbitoare, valoarea nu se impune de la sine sau fara ezitari: sa ne …

Citeşte articolul