McDonald’s

Recentele alegeri prezidențiale americane s-au încheiat printr-un șoc planetar. Nu mai puțin șocantă a fost viteza de convertire pragmatică a rezultatului într-un eveniment politic monden de 90 de minute, cu actualul președinte Obama și viitorul președinte Donald într-un scenariu de pacificare, numit „pupat Bulevardul Independenței“, în care violentele atacuri reciproce din urmă cu o săptămînă, o zi, o noapte, o oră s-au metamorfozat, instantaneu, în baletul burlesc al „coexistenței pașnice“ și spre binele norodului turmentat. Tradiționalul realism yankeu și-a arătat prompt roadele în discursul politicos al viitorului lider, îmblînzit ca prin minune de onoarea de a fi primit în sacrul stabiliment și de înțelepciunea interlocutorului. Simultan, Prima Doamnă s-a întreținut la un ceai dietetic cu viitoarea Primă Doamnă de origine est-europeană, într-o nedeclarată rivalitate de costumație și bune maniere. Presa – umilită de grosolanele greșeli proprii de prognosticare și de confuzia promovată prea lungă vreme prin retorica „progresistă“ a corectitudinii politice și a refrenurilor ei infantile – s-a grăbit, firește, să se adapteze împrejurării și să uite grosolanele invective livrate de Donald sau de țipetele isterice ale gospodinelor care scandau: „La zdup cu ea!“, „Zăvorîți mincinoasa!“, „Jos clanul Clinton!“ și rupeau în bucăți-bucățele afișele cu fostul secretar de stat, adică […]