MEANDRELE MEMORIEI. Întîietatea doamnelor (I)

Scriu, în două numere consecutive, despre două editoare excepţionale: Marta Anineanu şi Emilia Şt. Milicescu.   S-a întîmplat să remarc, în condiţii variate, capacitatea feminină superioară de a duce la capăt obligaţii asumate în specialităţi unde se cer, preponderent, abilităţi filologice de a buchisi un document în vederea restituirii prospeţimii lui iniţiale, cu o răbdare efectiv îngerească. S-ar putea numi zel, cu condiţia de a înţelege ceva mai mult decît perseverenţă şi a presupune acea înzestrare a spiritului din speţa inspiraţiei, în lipsa căreia oricîtă voinţă s-ar investi, riscă să rămînă zadarnică. Eram îndreptăţit la astfel de reflecţii de pe cînd treceam, pentru prima dată, pragul intimei săli de lectură a „Cabinetului de manuscrise şi carte rară“ din cadrul Bibliotecii Academiei. Mă izbea atmosfera de concentrare proprie mai curînd unui laborator destinat experimentelor din ştiinţele exacte. Finalizam ediţia pregătită în întîmpinarea Centenarului morţii lui Alecu Russo (cu apariţie în 1959) şi voiam să consult puţinele manuscrise păstrate de la autorulCântării României, în special scrierile în limba franceză. Persoana care m-a întîmpinat şi mi-a explicat ce am de făcut s-a nimerit să fie doamna Marta Anineanu, posesoarea unei apreciabile experienţe de lucru ca membră a Departamentului „Manuscrise şi carte rară“. În […]