Medii creatoare in Viena fin-de-siècle

Datorita cautarii identitatii in postmodernitate, Viena fin-de-siècle a trezit un interes enorm de cercetare in ultimii douazeci-treizeci de ani si ramine chiar si astazi o tema viabila, cind epoca multiculturalitatii globalizate practica de data aceasta cultural studies. Pentru o vreme, marile expozitii de la Viena si Paris, consacrate modernitatii vieneze la mijlocul anilor optzeci, au lasat chiar impresia ca locul de nastere al modernitatii n-ar fi altul decit Viena. Opinia respectiva a fost contrazisa de decanul acestui domeniu de cercetare printr-o definitie potrivita: daca aceasta calitate revine totusi unui loc anumit, atunci el trebuie sa fie neindoielnic Parisul, a afirmat raspicat Allan Janik. In ce priveste specificul modernitatii vieneze, el a consacrat expresia de „critical modernism“1, considerind ca in Viena de la pragul dintre secole modernitatea s-a reflectat pe sine. In principiu, reprezentantii celei de-a doua avangarde din Viena – Karl Kraus, Arnold Schönberg, Adolf Loos si Ludwig Wittgenstein – au conferit specific modernitatii vieneze tocmai prin critica lor la adresa exponentilor acesteia, precum Hermann Bahr, Hugo von Hofmannsthal, Otto Wagner sau Gustav Klimt. Aceasta argumentare dialectica este la fel de convingatoare ca si plasarea de catre Jacques Le Rider a radacinilor postmodernitatii in modernitatea vieneza, intrucit si postmodernitatea pune […]