MEMORII. Eliza DIRADURIAN, Amintiri ale unei profesoare si directoare de la Scoala Armeana din Bucuresti

Eliza DIRADURIAN Amintiri ale unei profesoare si directoare de la Scoala Armeana din Bucuresti (1950-1955) Editura Ararat, Bucuresti, 2002, 168 p., f.p. Cartea de Amintiri… a Elizei Diradurian, profesoara – acum o jumatate de veac – la Scoala Armeana din Bucuresti, este un „dosar de existente“ nefalsificat de tentatia calofilismului si a literaturizarii. Marturie despre sine, insemnarile acestea nu aluneca nici o clipa in egotism. Pentru ca reprezinta, in acelasi timp, o marturie despre altii: notatiile memorialistice ale Elizei Diradurian ar putea fi un document semnificativ in reconstituirea unei istorii a Scolii Armene din Bucuresti (a carei traditie coboara pina pe la inceputul secolului al XIX-lea). Marturiile acestea vizeaza o perioada tensionata, un interval de cinci ani (1950-1955) scursi sub zodia unui entuziasm utopist, dar si a incertitudinii specifice deceniului de dupa instaurarea regimului comunist. Sint insemnari nostalgice, flash-uri pe care, departe de Romania (tocmai la Los Angeles, unde s-a stabilit cu familia de vreo 20 de ani) si departe de tinerete, Eliza Diradurian le prinde in pagini simple si autentice, carora nu le este straina nici o anumita candoare a femeii de acum 50 de ani si, deopotriva, a celei care isi aminteste si scrie. Poti citi cartea Elizei […]