Meşterul de manechine

Cine sînt eu? Cine sîntem noi? Cît din lumea în care trăim este realitate şi cît este plăsmuire ori vis? Există vreo cale de a scăpa de măşti şi de a fi doar tu însuţi? Şi dacă da, cine poate face diferenţa? Acestea sînt o parte dintre întrebările mai mult sau mai puţin explicite ce revin constant în proza lui Orhan Pamuk, cititorul putîndu-le întîlni şi în volumul Cartea neagră, recent apărut la Polirom. Publicat în Turcia, în 1990, Cartea neagră este un roman masiv, labirintic care, sub pretextul unei intrigi detectivistice, pline de mister, adună una lîngă alta zeci de poveşti cu substrat istoric, religios, mitic sau filozofic prin care se recreează marea Istorie şi atmosfera Istanbulului (de azi şi cel otoman), dar mai ales avatarurile atemporale ale unor destine individuale pe care înstrăinarea le condamnă la rătăcire. Ceea ce constituie însă atuul cărţii de faţă este atmosfera caldă, de poveste care te învăluie în tensiunea aşteptării şi în care se topesc toate celelalte mize, mai mari sau mai mici. Capacitatea descriptiv-fabulatorie a lui Pamuk este aici uimitoare.   Personajul principal este Galip, avocat, care se trezeşte într-o zi părăsit de soţia sa, Rüya („vis“, în traducere). Aceasta nu-i […]