„Mi-ar plăcea ca, în timp, să ajungem să deținem o galerie de personaje contemporane“

1. Nu aș putea spune că lucrul la un astfel de proiect aduce cu sine și greutăți. Găsesc o plăcere enormă în crearea de ilustrații pentru copii. E relaxant să fac din cînd în cînd așa ceva și să iau o pauză de la alte proiecte. Pînă în prezent, am ilustrat două volume pentru copii, primele părți din seria Rostogol scrisă de Lavinia Braniște, Rostogol merge acasă și Rostogol păzește pepenii. Eu și Lavinia ne înțelegem grozav, e o bucurie să particip la realizarea unor astfel de cărți, iar faptul că textul e scris de un autor român mă apropie și mai mult de proiect, lucrez cu mult drag și încep să simt că, într-o oarecare măsură, devin responsabil de felul în care se va modela imaginația acelor copii care vor citi, îmi vor privi ilustrațiile și vor crește cu poveștile acestea. Mi-ar plăcea ca, în timp, să ajungem să deținem o galerie de personaje contemporane, pe care cititorii să le asocieze cu țara noastră și cărora să le acorde același interes ca personajelor importate din Occident.

2. Mă bucură expansiunea literaturii române dedicate copiilor, mai ales că ea vine într-o perioadă în care tentația jocurilor pe calculator și distracția oferită de tablete sau telefoane mobile au devenit uriașe, reducînd interesul pentru alte activități. Apariția unui număr mare de titluri în această categorie îi poate încuraja pe copii să citească mai mult, iar faptul că personajele și acțiunea sînt legate de spațiul românesc îi ajută pe copii să se raporteze altfel la text, se simt mai apropiați de întîmplările din povești, și asta cred că e benefic pentru sporirea apetitului lor pentru lectură. De exemplu, în Rostogol păzește pepenii, eroul principal are parte de aventuri în județul Brăila și cred că autenticitatea asta contează foarte mult, eu unul m-am distrat cînd am primit textul.

 3. Sînt mulți artiști pe care îi admir și care m-au influențat de-a lungul timpului. Dintre aceștia l-aș aminti în primul rînd pe Joan Miró, pentru libertatea totală pe care o inspiră jocul și formele din picturile lui. Apoi ar trebui să îi menționez pe Victor Brauner, Paul Klee, Jan Lenica sau Picasso; sînt pasionat de tot ce au însemnat suprarealismul și cubismul în artă, iar ilustrațiile mele își propun să prezinte lumea într-un mod care să îi fascineze pe copii. Îmi mai plac mult și personajele lui Quentin Blake sau dinamica din compozițiile lui Jack Kirby.

4. Primul autor care îmi vine în minte este Petre Ispirescu. Volumul cu basmele culese de el a fost una din primele cărți citite, pe cînd aveam șapte ani, și țin minte și azi cît de mult m-a intrigat stranietatea din Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. La scurt timp, m-au ajutat să descopăr bucuria cărților și Ion Creangă, cu Amintirile sale, sau Gellu Naum și Apolodor.