„Mi se oferise şansa de a părăsi închisoarea plină de delatori care devenise România“

În 1973 ai evadat din România în Statele Unite. În Un fel de jurnal ai scris că rămînerea în România este o „sinucidere intelectuală şi psihologică“. Dat fiind faptul că oamenii nu erau chiar liberi să plece din ţară sau să rămînă în România, formula mi s-a părut dură şi, de fapt, nedreaptă. Vorbeşte-mi despre această problemă, dacă vrei.   Îmi pare rău că ai scos sintagma citată din contextul ei, în care spuneam că am avut norocul de a mă afla într-o situaţie de alegere („… e primul meu gest politiceşte liber. Ca să-l pot face a trebuit să împlinesc 40 de ani şi să am noroc…“) şi în care exprimam şi un anumit sentiment de vinovăţie „ca după o evaziune dintr-o închisoare din care ştii că ai scăpat doar tu, lăsîndu-i în urmă pe toţi ceilalţi“. Nu era nimic arogant în notaţia de jurnal despre întoarcere ca „o sinucidere intelectuală şi psihologică. Acesta era sentimentul meu în acel moment. Ce-l justifică în primul rînd – am spus-o de mai multe ori – e posibilitatea de a părăsi o societate bolnavă de suspiciune, în care Instituţia Malefică era atotputernică. Fusesem supus de mai multe ori unor încercări de „racolare“, […]