Michel Houellebecq corespondează cu Bernard-Henri Lévy

Michel Houellebecq, Bernard-Henri LévY, Ennemis publics, Flammarion, Grasset & Fasquelle, Paris, 2008, 336 p.   Bernard-Henri Lévy povesteşte, la începutul schimbului de corespondenţă cu Michel Houellebecq, că ideea de a face acest lucru le-a venit într-o seară, pe cînd cinau împreună la restaurant. Cei doi nu se cunoşteau prea bine – şi nici pe parcursul corespondenţei care a durat din ianuarie pînă în iulie 2008 –, însă asta nu i-a împiedicat, ca orice francezi care se respectă, să ia de cîteva ori masa împreună. Locul ideal în care convivialitatea dezleagă limbile: urmează un schimb susţinut de scrisori pe parcursul a şase luni, în iulie deja lucrurile se precipită, cu regret, de altfel, deoarece cartea trebuie trimisă la tipar. Nu s-ar putea spune, în fond, că avem de-a face, în cazul celor două controversate figuri mediatice, cu o găselniţă neaşteptată, căci genul corespondenţei – ca şi masa convivială –, e, aşa-zicînd, implicit culturii franceze. Virtuozitatea stilistică, curtoazia retorică în schimbul de scrisori (probabil, sub formă electronică, de data asta) sînt ca o masă bună, în care savoarea se împleteşte cu proaspăta descoperire. Dar, ah!, în cazul cărţii lui Houellebecq şi BHL, pactul care-i leagă vreme de şase luni nu e atît […]