Michel LEIRIS, Virsta barbatiei

Michel LEIRIS Virsta barbatiei, precedat de Despre literatura considerata ca o tauromahie Traducere si prefata de Bogdan Ghiu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2004, 200 p. Exigenta sinceritatii pe care si-o impunea Rousseau in preambulul Confesiunilor pare a fi si pentru Michel Leiris modelul de urmat atunci cind, in anii ’30 ai secolului trecut, incepe sa-si scrie opera care va deveni un punct de referinta al genului autobiografic. Virsta barbatiei (L’age d’homme, Gallimard, 1946) se inscrie in lunga traditie a scriiturii de sine pe care literatura franceza o cunoaste inca de la Montaigne si in care Baudelaire sau Proust marcheaza momente de cotitura. Cartea a fost scrisa intre 1933 si 1935, insa abia a doua editie (1946) este cea definitiva. Dupa razboi, Leiris a adaugat ca introducere textul Despre literatura considerata ca o tauromahie. Eseul este de fapt un manifest prin care autorul, pasionat de luptele cu tauri, incearca sa contureze, folosind o metafora foarte draga, propria conceptie despre literatura. Inainte insa de a vedea de ce literatura seamana cu o corrida, trebuie nuantata relatia dintre manifest si cartea in sine, care sint tratate de obicei ca un intreg. Manifestul este scris intr-o perioada in care autorul era prieten cu J.P. […]