Michel Tournier, Piticul rosu

Michel Tournier Piticul rosu. Traducere de Emanoil Marcu, Editura Univers, Bucuresti, 1999, 216 p., f.p. Piticul rosu apare in cadrul seriei de autor Michel Tournier, dupa romanele Meteorii, Regele arinilor, Vineri sau Limburile Pacificului. Volumul cuprinde o scurta piesa de teatru si treisprezece povestiri cu fond (sau mai curind pretext) mitic – cititorii lui Tournier fiind, desigur, familiarizati cu inventivitatea acestuia in redescoperirea/imbogatirea/deturnarea sensurilor unor scenarii mitice. Unele dintre povestirile volumului poarta, ostentativ, eticheta „poveste de Craciun“ sua „poveste initiatica“. Prima (Familia Adam) este, cum o tradeaza si titlul, o alternativa la varianta biblica a zorilor umanitatii, autorul construind, cu verva, un scenariu in care Iehova e un invidios autoritar, Eva e singura care pastreaza nostalgia paradisului in cadrul „cuplului primordial“, iar Cain il ucide pe Abel ca rezultat al… stresului emotional la care-l supun Iehova si preferatul sau, Abel, individ „negru, slab, cinic care putea ca tapii pe care-i pastea“. Sfirsitul lui Robinson Crusoe „comunica“, in buna traditie postmoderna, cu Vineri sau Limburile Pacificului, ca si cu celalalt roman „robinsonian“, Vineri sau Viata salbatica, in acest roman gasindu-se dezlegarea enigmei din povestire, legata de atractia unei insule pustii, careia si Vineri si Robinson ii cedeaza in cele din urma. […]