Micul Prinţ, 70 de ani de la apariţie
Interviu cu scriitorul şi regizorul Virgil Tănase
- 19-07-2013
- Nr. 682
-
Dan BURCEA
- EVENIMENT
- 2 Comentarii
Anul acesta, personajul blond cu eşarfă aurie fluturînd în vînt, care printr-un tur de magie reuşea să împartă cu graţie stele zîmbitoare, ar fi împlinit 70 de ani dacă părintele său literar nu ar fi hotărît să-l facă să dispară sub lumina tristă a unui astru ce veghează de atunci peste o bucată de deşert. Iubitorii prozei lui Antoine de Saint-Exupéry ştiu că este vorba despre celebra carte Le Petit Prince, publicată pentru prima dată în 1943, la New York, în versiunile franceză şi engleză. În chip de omagiu, Editura Gallimard publică, sub titlul La belle histoire du Petit Prince, o ediţie aniversară conţinînd textul francez original şi un dosar inedit, bogat ilustrat cu fotografii şi desene autografe ale autorului, precum şi cu articole şi analize legate de geneza, semnificaţia şi moştenirea lăsată de această carte care deţine, printre altele, recordul celei mai traduse lucrări literare franceze în lume. Acest volum excepţional va apărea peste cîteva luni şi în limba română, la Editura RAO, în traducerea Ilenei Cantuniari. Printre cei care au contribuit la realizarea dosarului critic îl amintim aici pe scriitorul şi regizorul Virgil Tănase, care semnează un text intitulat „Les thèmes du Petit Prince“, reflectînd asupra interferenţei […]
Iata ca mai sunt romani care ofera cititorilor minunatii de carti si nu sunt sprijiniti de ICR sau de alte institutii din Romania. Daca esti valoros, atunci te publica Gallimard sau orice alta editura din lume. As vrea sa fie traduse aceste biografii, despre Cehov, Saint-Exupéry, Dostoievski sau Camus. Va felicit din toata inima, domnule Virgil Tanase!
Am citit, in copilarie, prin ’68-’69, o carte care m-a atras prin desenele de pe coperta (daca nu ma insel) si care insoteau textul: niste cipercute, o figura simpatica si…altele, nu mai tin minte foarte bine si am pierdut demult cartea aceea; era acolo o poveste in versuri, foarte emotionanta, pentru ca imi amintesc ca la sfarsit am plans. Cand, mai tarziu, am redescoperit „povestea” aceea intr-un manual de clasa a XI-a, la liceu, mi s-a parut cunoscuta, am avut sentimentul ca ma reintalnesc cu vechi cunostinte si cu mine copil. Pe Ion Barbu l-am descoperit, asadar, mult dupa lectura „povestii”, dar il cunosteam „cu inima”. Ce legatura este? Micul Print pare o carte pentru copii, dar trebuie citita mai intai de adult. Am descoperit Micul Print – si de atunci il iau cu mine peste tot (Collection Folio – Gallimard). Povestea „laponei mici” pare o poveste pentru adult, dar trebuie sa o citeasca mai intai copilul. Indraznesc sa-i propun dlui.Virgil Tanase o noua calatorie: sa caute editia aceea veche a „povestii” lui Ion Barbu si sa aduca impreuna – cum, necum – aceste doua opere.