Micul roman ca mare literatură

Micul roman din 1996, Originea lumii, nu este amintit în toate bibliografiile autorului, nu are un subiect important, nu este nici foarte impunător ca număr de pagini, nu tratează nici despre libertatea de expresie (autorul este un luptător pentru această cauză), nici despre scriitori celebri (Edwards are o carte despre Pablo Neruda și a scris și conferențiat mult despre autorii boomului sud-american), nici despre vreun dictator (ca volumul despre Fidel Castro, cel mai cunoscut, de altfel, dintre volumele sale).   Originea lumii este, pur și simplu, o poveste, una aparent lipsită de gravitate, ba chiar cu o tentă burlescă, pentru că protagonistul este un bărbat în vîrstă, fost medic, un tip rațional care toată viața a avut la îndemînă explicații rezonabile și sfaturi pline de bun-simț, prins într-o nebunie tîrzie, o nebunie țesută din dragoste, gelozie, prietenie și trădare.   Nici măcar nu e vorba despre clasica îndrăgostire de o femeie tînără, ci, aflat în mijlocul celei mai liniștite căsnicii, alături de o femeie cu care a îmbătrînit și cu care împărtășește un trecut și un exil comun (cei doi soți sînt chilieni exilați de mulți ani în Paris), doctorul, Patricio cum îi spune soția, Patito – cum îi spune […]