Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Minciunile şi manipulările lui Gabriel Andreescu
- 05-09-2014
- Nr. 738
-
Radu IOANID
- POLEMICI
- 20 Comentarii
Am fost surprins să descopăr că respectabila revistă Observator cultural a publicat în numărul 736, din 23 august 2014, sub semnătura lui Gabriel Andreescu, o serie de minciuni şi calomnii la adresa mea. Unele dintre aceste aserţiuni ar fi fost uşor de verificat înaintea publicării lor. Din respect pentru cititorii revistei, care merită să fie informaţi corect, demontez punctual minciunile şi manipulările lui Gabriel Andreescu. Sper ca redacţia Observatorului cultural să se delimiteze de neadevărurile debitate de Gabriel Andreescu. Nu sînt interesat să decredibilizez cartea Cărturari, opozanţi şi documente. Este o lucrare inegală, cu unele capitole valide şi cu altele superficiale şi fără acoperire. Nu sînt deloc interesat de viaţa personală a lui Gabriel Andreescu, după cum îmi este perfect indiferent dacă mă citeşte sau mă citează sau nu. Amintesc cititorilor că nu eu am introdus în dosarul ambasadorului Coen Stork al Olandei şi în cartea despre el rapoartele informatoarei „Daniela“, tot aşa cum nu eu am introdus în dosarul lui Dorin Tudoran peste o duzină de note informative ale lui Mihai Botez. Le mai amintesc cititorilor că nu am dat în clar, în articolul din revista 22 despre ambasadorul Stork, nici numele informatoarei „Daniela“ şi nici nu am […]
Nu domnule! Tu esti un ACUZATOR SALBATIC! SI NERUSINAT!
Îndârjirea care transpare din textul domnului Ioanid mă duce cu gândul la un personaj shakespearian, rămas celebru datorită dorinței sale nemăsurate de justiție, în fapt o simplă dorință de răzbunare, care, din cauza lipsei de măsură și de înțelegere umană, se va întoarce teribil împotriva sa.
Preocupat doar de dreptatea și de adevărul său, de misiunea pe care și-a asumat-o, istoricul Radu Ioanid e în stare, cu o singură frază, să anuleze suferințele și rezistența la comunism a sute și mii de români. Poate că unii au fost criminali de război, sigur că unii, spre rușinea lor, au fost antisemiți, dar asta nu schimbă cu nimic adevărul istoric și acesta spune că acești posibil foști călăi au devenit la rândul lor victime ale stalinismului, au fost torturați și omorâți în închisorile comuniste. Acest adevăr trebuie spus. Așa cum a fost.
Preocupat doar de adevărul și de dreptatea sa, domnul Ioanid decide și asupra disidenței comuniste și, dintr-o singură frază (”Dimpotrivă, în măsura în care această disidenţă a existat,…”), lasă să înțeleagă oricine că această disidență nici n-a prea existat…că a fost mai mult un moft, că, uite dovada, chiar dl. Andreescu nu-i decât un mincinos, manipulator și un calomniator pe toată linia… .Dar chiar, chiar tot adevărul să fie doar de partea domnului Ioanid? Să nu fi făcut acesta nici o eroare sau nedreptate cu vorbele sau cu faptele sale?
Nu cred că e bine și înțelept să-i iei unui întreg popor, din câteva fraze, dreptul la demnitate, dreptul de a avea câțiva oameni pe care îi consideră măcar un pic eroi.
Dacă lui Paul Goma pentru delictele sale de opinie i se dă certificatul stigmatizant de ”antisemit sălbatic”, semnat și parafat definitiv de un istoric care se ocupă cu studierea Holocaustului, cum mai pot fi numiți atunci cei care pe un întreg continent au torturat și ucis milioane de evrei, care s-au îmbogățit de pe urma acestor crime?
Est modus in rebus?!
Da, este drept ca poporul evreu, statul Israel, să facă tot ce-i stă în putere pentru a preveni ca persecuțiile și ororile care i s-au întâmplat în secolul XX să se mai repete, însă este extrem de puțin probabil ca posibila ostilitate existentă împotriva acestui neam atât de greu încercat de-a lungul istoriei să dispară grație „eforturilor” unor persoane care mai mult provoacă și exacerbează decât aplanează și înlătură sentimentele negative ale oamenilor.
@InimaRea
Stimate domn, nu stiu ce sa cred despre insemnarea-va ; n-am idee de unde ati scos cele pe care mi le puneti in carca, iar “schema” ca as recurge la subterfugii mi se pare, cum sa zic, cel putin désobligeante (am scris in mai multe rinduri, chiar si pe blogul d-lui DT, ca felul in care editorul si-a construit in Prefata cartii vizate actul de incriminare al lui Mihai Botez e une vacherie, resentiment pur si discredit profesional al sociologului muzeograf en chef. Nu am vreme nici de psihanaliza, nici de pritoceli. Asocierea cu RI l-a de-servit pe domnul Tudoran (care, marinimos, a trecut cu vederea alta dragalasenie servita de acelasi -and cie – prin anii 90). Fie, in ce ma priveste, inca mai am bruma de memorie si, nadajduiesc, discernamint. Am si extrasul experientei a patru generatii din familie tocate de Securitate si lectura citorva mii de pagini produse de si excretate din vintrele-i. Cred ca asta-i un minim suficient care sa ma indrituiasca la a fi scandalizat de insolentsa nonsalanta a unui parasutat cu firman in amvonul co/rectitudinii (avind in dotare si o rigla si o nuielusa pentru omologarile necesare), care ne predica despre metoda (de lectura, de interpretare, de evaluare a calitatilor umane), despre adevar, despre inebranlabila infailibilitate a marturiei Magnum opus-ului securistic (ins care si-a prins la rever, iata, o parte din trecutul lui Dorin Tudoran si aura lui) . Asta e era in cestiune, stimate domn (recunosc, am incercat o marunta umbra de satisfactie ca a mai fost cineva care a exclamat: Look who’s talking!); du reste, nu pot decit sa regret ca o asociere pe care domnul Tudoran a ales-o /acceptat-o (as fi tentat sa zic: an offer he couldn’t refuse…) ii aduce dampf mustelidesc in vecinatatea pridvorului .
NB de uz general: tocmai descopar la relectura, in prima interventie mai sus: “sliminess” este termenul corect pentru caracteristica evocatore la care ma refer. Asum, cu scuzele cuvenite.
DStP: Mă nedumerește amestecul dv în această dispută deloc elegantă, tocmai fiindcă vă consideram arbritrum elegantiarum, pe oriunde apăreați. Și mă mai faptul că apelați la un subterfugiu pentru a-l discredita pe Dorin Tudoran – referințele la Mihai Botez, cînd aici e vorba despre Gabriel Andreescu vs Tudoran și Ioanid. Presupunînd că Tudoran n-ar avea dreptate în privința lui Botez, ar fi de înțeles că nu mai poate avea dreptate de-atunci pînă-n zilele noastre? Că nu mai are nici retroactiv, negîndu-i-se trecutul de persecutat de către regimul comunist?
Am mai văzut negarea trecutului dramatic al lui Tudoran, chiar și după publicarea cărții sale Eu, fiul lor, a cărei bază documentară nu este, totuși, de nimeni pusă sub semnul îndoielii. Astfel c-am ajuns a crede că aceia care-i refuza statutul de luptător antiregim totalitar ar fi de două feluri: cei ofuscați că Tudoran n-a ales ca ei, ”rezistența prin cultură”; și cei jigniți, în conformismul lor, de insolitul protestului său.
Pe dv, însă, nu vă pot plasa nici colo, nici dincolo fiindcă erudiția și eleganța dv nu se-mpacă defel cu ideea resentimentului personal – criteriu al obiectivității. Rămîne speranța că dv aveți date certe care infirmă reputația de răzvrătit a lui Tudoran. Date pe care n-am speranța a le vedea vreodată expuse, din varii motive – pe care le pot doar intui. Atunci, puteți măcar afirma că le aveți, că negarea rolului său în dizidența românească nu se bazează pe simple impresii – de lectură, formate din auzite, generate de furia că a întinat reputația unui bun amic al dv?
cine a afirmat, dle l.a., ca procesele incep in romania „direct in faza de recurs”? eu am scris ca dl andreescu a pierdut procesul cu plesu nu „la toate instantele din tara”, cum ati scris dvs, ci doar la instanta de recurs (de unde inteleg si copiii de gradinita ca dl andreescu a cistigat procesul in cauza la instanta de fond).
ma bucur sa-l intilnesc aici pe dl l.a. cel adevarat – dar sint trist sa vad ca e la fel de repezit si patimas cum l-am mai intilnit si alta data in spatiul internetic.
cit despre identitatea mea, anterior am lamurit cestiunea cu dl andreescu Insusi – puteti vedea comentariile la serialul sau.
http://laszloal.wordpress.com/2014/09/09/schizofrenie-morala/
Impresia mea e că Laszlo Alexandru este chiar el, din moment ce omul şi-a pus o parte din acest text şi pe blogul propriu: http://laszloal.wordpress.com/2014/09/09/schizofrenie-morala/
Ce noroc să aflu de la Dan Mirea că, la instanţele din ţară, procesele încep direct în faza de recurs. Oare Dan Mirea există cu adevărat?
banuiala mea e ca dl laszlo alexandru e altcineva decit pretinde – adica cineva care vrea sa-i ridice dl adreescu o minge la fileu. spun asta stiind mai ales ca e de larga notorietate faptul ca dl andreescu a pierdut procesul cu plesu nu „la toate instantele din tara”, ci doar la instanta de recurs (cistingindu-l la cedo, adevarat cu o motivare mai mult decit contorsionata si destul de ciudatica).
Există tendinţa naivă să judecăm lumea în alb şi negru, să examinăm o personalitate publică dacă e “pozitivă” sau “negativă”. În realităţile complicate de azi, o asemenea estimare nu ne mai ajută. După cum a demonstrat-o Alain De Botton vorbind despre arta lui Marcel Proust, “ştim că e posibil să credem despre cineva că e îngrozitor de prozaic şi totodată receptiv, înclinat spre infatuare şi totodată fermecător, suferind de halenă şi totodată genial”.
Transpunînd complexitatea personalităţii umane în etica publică din România, e posibil să avem un disident autentic, persecutat de regimul comunist, autor al unei cărţi despre filosofia disidenţei, implicat după decembrie ‘89 în mişcări pentru drepturile omului – şi care totodată se însoară cu o fostă informatoare a Securităţii, cercetează arhivele CNSAS cu scopul de a-i inocenta pe scriitorii informatori, lansează o campanie denigratoare împotriva lui Pleşu (şi pierde la toate instanţele din ţară procesul aferent), dar se lamentează peste tot că disidenţii sînt calomniaţi cu deliberare.
Marcel Proust avea dreptate: şi eu am întîlnit oameni cu halenă, dar totuşi interesanţi. Ce ne-a demonstrat, în plus, Gabriel Andreescu este că nu doar personalitatea socială a individului poate fi schizoidă, ci şi abisul său moral.
Am fost surprins sa citesc ca a distinguished personality and scholar de talia autorului se mai lasa strabatut/i de surpriza…
N-am sa ascund ca , redescoperind dupa o vreme OC, disputa (cuprinderea ei si reala ei oportunitate) dintre domnii G.A. si D.T. m-a intristat prin nuantele de umbra cu care i/lumineaza un anumit trecut. In fine. Ce ma revolta este imensa nonsalanta cu care specialistul de la Washington DC arunca vorbe. S-a implicat in lipsite de onorabilitate miscari de a compromite insi (si onoarea lor) la a caror onorabilitate nu poate visa. E un justiar cu firman avind resentimente egale pentru morti si pentru vii, mai abitir pentru cei care au putut fi semne luminoase si congruente in momente cind asemenea manifestari erau quasi inexistente. Stiu un lucru: Radu Ioanid s-a folosit de instanta editoriala a unui volum (Eu, fiul lor) pentru pentru a comite un gest necrofag. Daca isi da cineva osteneala sa vada “argumentariul” esafodat pentru a-l incrimina pe Mihai Botez in prefata acelui volum (a se vedea OC #539 O punere în context ,Fragment din prefaţă ) , poate usor detecta rea-vointa si lipsa de scrupule , “obiectivitatea” subiacente demersului prosecutor (“marturii” orale ale unor morti sau ale unor personaje carora Dorin Tudoran le acorda discredit, etc. si altele, pe care le-am semnalat la vremea lor). Ca domnul DT, din marinimie sau recunostinta a suportat sa inghita batracieni din iazul aflat in rezervatia dendrologica a holocaustianului specialist, il priveste personal. Mi se pare, insa, rvoltator sa aud/vad azi cuvintul “onctuos” aruncat in figura unui autentic rezistent antitotalitar de catre/dinspre un monument de slimeness al carui unic gest de “combativitate” in epoca, semnalat memorialistic, a fost sa spuna (de nu cumva e retroactive wishful thinking) : „E noua dimineata, biroul de provocari s-a inchis“ . Si, pentru cei sceptici (!?), pentru a da o vaga idee despre ce inseamna slimeness, o intrebare generata de inscrisul de deasupra: de ce a avut Gabriel Andreescu nevoie, in statul de drept Romania, de ajutorul persoanei echidistant prezidential respectate (cetatean american) pentru a accede la informatie de ordin public ( si referitoare, in primul rind, la persoana lui G.A. )?
Stimate Domnule Ioanid,
Ref. la :
1. MANIPULAREA 1 de la pct. 1
Am inteles ca nu ati stiut din Romania despre continutul documentelor despre M. Botez primite de d-nul D.Tudoran. De la episodul Andrei Brezianu – “contributor” al s(S)ecuritatii din Romania, a afla ceva din SUA, inaintea “fraierilor” din Romania, nu ar mai fi fost o problema…Dar nu asta e relevant. Nu poti ataca sistemul A pe tema X folosind argumentul ca sistemul B, aflat intr-o relatie biunivoca cu sistemul A ar fi preluat tema X si ar fi rezolvat-o pentru A…..Nu, dar e posibil ! Deci, a argumenta doar pe baza A, nu e suficient.
2. MINCIUNA 1 de la pct. 2
Aici pare a fi intr-adevar o problema indusa de d-nul D.Tudoran. Diferenta Doru / Dorin incriminata e clara iar grafiile la fel. Trebuie insa verificat intregul. Nu cred ca d-nul D.Tudoran care, daca ar folosi astfel de argumentatii de demontat inca din introducere s-ar decredibiliza hilar, poate sa o ia pe astfel de drumuri. Inclusiv d-nul G.Andreescu afirma ca incepand cu aprilie 1982 d-nul D. Tudoran a luat-o in directia inversa….In final faceti o asociere interesanta intre M.Botez si Silviu Brucan. Din pacate, pe S.Brucan l-am vazut la TV dupa 1990 nu si pe M.Botez…
3. MINCIUNA 2 de la pct. 3
Holocaust vs. Gulag. Orice resurse si energii institutionale angajate in civilizarea societatilor sunt binevenite…Intelegem de la toti cine sunt “aia Raii” si cum prolifereaza ei Raul…Nu mai intelegem de loc daca (mai) exista o constructie a Binelui…Exceptand-o pe cea a “oamenilor de bine” imediat dupa anul 1989 in Romania…Una dintre glumele cele mai gustate de pe “Certocratia” este aceea ca suntem niste “banditi” in devenire aflati in “slujba” unui “bandit al poporului” notoriu, dovedit…E drept, in aceasta formula, cred ca “definitia” este in premiera…Ne pierdeam in bocanci, sireturi, pasta de dinti…
4. MANIPULARE SI CALOMNIE 1 de la pct. 4
I.C.C.J. a dat inapoi ? De ce ?….
“Crima impotriva clasei muncitoare ?” Pe cand “crima impotriva clasei capitaliste” ? A acelora care “sug sangele poporului” prin exploatare ? Fiind speculanti, hoti si corupti…mai au de asteptat si ….vorba ‘ceea, “SASE”…, sa nu-i prinda Monica…Nu ca unii n-ar fi de prins…, doar sa nu fie d-aia care “se dau prinsi”…
5. MANIPULARE SI CALOMNIE 2 de la pct. 5
Aici perfect de acord cu dvs. ( accesul dvs. la arhiva SRI ) Multumim si pentru “scanarea” cu cei trei presedinti…Il intrebam public pe d-nul D.Tudoran cum evaluaza faptul ca d-nul G. Andreescu a dezvaluit ca l-ati indemnat sa contacteze conducerea SRI. In actualul context, mai amplu, posibil de argumentat, va dau dreptate ! Daca nu d-nul G. Andreescu, cine ? Fostii colaboratori ? Fostii ofiteri ? Acestia au canale de comunicare….De ce dvs. ? Cineva tot trebuie sa o faca….iar dvs. aveti deja instrumentarul efectului posibil devastator al adevarului….
6. MANIPULARE SI MINCIUNA 1 de la pct. 6
Din nou, Holocaust vs. Gulag, un fel de finala pentru Romania…Astfel privim noi subiectul cand apare ca “argument” si Paul Goma. Nu cred ca poate fi considerat Paul Goma ca “salbatic antisemit” ci mai degraba “salbatic anti–sistem”. El recunoaste ca ataca elita statului Israel, care se implica cum se implica in politica globala, nu si poporul evreu.
D-nul Dorin Tudoran manipulat ( afirma d-nul G. Andreescu ) ? Sa vedem daca va “recunoaste”…
Interesanta incheierea cu d-nul Andrei Plesu. Sigur isi aminteste o discutia telefonica cu mine pe tema autoritatii lui J.M. Bochensky ( in contextul Forumului Tehnocrat din anul 1998 ) …El insista pe profesionisti – autoritate epistemica, eu insistam ca pe langa aceasta si autoritatea deontica ( de conducere ) e nevoie si de autoritatea de incredere…Din acest motiv cred ca va si trece “lovitura” mea transistemica…., atat timp cat dorinta mea si a “fraierilor” de constructie a Binelui are nevoie de forte uriase de translatie a blocurilor tectonice care tin blocata societatea. E de-ajuns sa nu se mai anuleze reciproc, sfidand necesitatile societatilor…Constient sau nu. Fortele ramase inertial vor fi extreme de utile.
Cu bine,
Dezideriu Dudas
Primul paragraf al acestei compuneri, amintind de inenarabila stilistică a presei anilor 1950, spune atît de multe despre autorul ei încît iți taie din capul locului pofta să mai zăbovești citind înfierările care, în mod sigur sigur, se vor rostogoli mai la vale cu aceeași legitimă mînie proletară ca pe vremea tinereții criminale a lui Brucan și a tribunalelor poporului.
Clasică de-a dreptul, ca deschiderea/apărarea siciliană la șah, formula „Am fost surprins să descopăr că (…)” a rezistat în presa centrală pînă în ultima zi a lui Ceaușescu. Așa începeau plîngerile și turnătoriile cu parfum de amenințare către stimatul tovarăș redactor șef al respectabilei reviste X. Sînt surprins, la rîndul meu, să văd că mai sînt unii care nu reușesc deloc să se dezmeticească din beția comunistă.
Iar la atenționarea că „Unele dintre aceste aserţiuni ar fi fost uşor de verificat înaintea publicării lor” era să mă sufoc de rîs (și, à propos, cine să fi făcut verificarea?). Să crezi în epoca internetului că mai poți să închizi gura cuiva cenzurîndu-i opiniile te face nu doar ridicol în anacronismul tău, ci de-a dreptul demn de dispreț pentru hidoșenia respingătoare a firii tale. Încă și mai rău, atenționarea poate fi percepută ca o insultă de către niște oameni pentru care libertatea de exprimare e nenegociabilă.
Sigur, nu putea să lipsească formularea ipocrită și fals binevoitoare din rețetarul standard: „Din respect pentru cititorii revistei, care merită să fie informaţi corect etc.”.
Să mai adăugăm la inventar și amenințarea voalată: „Sper ca redacţia Observatorului cultural să se delimiteze de neadevărurile etc.”.
Și dacă n-o să vrea să se delimiteze ce-o să se întîmple?
Dar cel mai drăguț lucru din toată afacerea asta e titlul. Monumental! Instantaneu mi-a venit în minte un nume: Jelio Jelev și un titlu de film: Look who’s talking.
Dl. Ioanid a reușit sa scoată din derizoriu o polemica Inițiatoarea de personalitatea lui Gabriel Andreescu, nu de persoana Gabriel Andreescu. Un serial care risca sa rămână fără de sfârșit, in care amestecul de informații, memorie si suspiciune depășise echilibrul. Memoria istoricului Ioanid a scurtcircuitat memoria justitiarului Andreescu si pare sa ne trezească la realitate
Ioanid este relativ bland cu Andreescu. Cand va porni artileria grea a lui Tudoran va fi vai si amar pentru amatorul de manipulari si de aproximatii.
Dl. Charles are mare dreptate, josnicie,lipsa de caracter,
micime intr-un cuvint !
Dl. Ioanid prezintă un punct de vedere bazat pe o logica Kantiană care n-ar trebui să lipsească din nici o prezentare mediatică. In ceeace îl priveşte pe Dl. Andreescu, prima grije a celui ce scrie în “văzul public”este de a nu-şi pune reputaţia în primejdie printr-o posibilă confruntare cu propriile sale afirmaţii, citate din direcţie opusă în sprijimul adevărului şi care dezvăluiesc amatorismul sau reaua credinţă a autorului. Este exact situaţia în care a alunecat dl.Andreescu.
Dacă ne oprim numai la unul dintre punctele de vedere expuse în ordine matematică de Dl. Ioanid în riposta sa, când un interlocutor îţi face o confidenţă, într-o cameră de hotel oarecare, e de la sine înţeles că el nu se aşteaptă ca discuţia avută să zboare ulterior, “din gură în gură”.
In caz contrar, descrierea de către Dl.Andreescu a evenimentului, din care răzbat accentele sale de gelozie implicită şi de duşmănie prost dosită, aminteşte de romanele de spionaj Românesc apărute în librăriile din anii 60’. Iar aceasta nu numai că afişează o elegie lipsită de credibiltate dar expune lipsa de character a autorului; ceeace este cu mult mai grav.
Dl Radu Ioanid este un fel de Radio Erevan.
Nu i s-a dat, i s-a furat!
Unde era dl Ioanid când pe Gabriel Andreescu îl ancheta securitatea?
Nu ştiu!
Poate ar trebui ca Gabi Andreescu sa reflecteze la acest citat din Carmen Musat? I-ar prinde bine! „Nu poţi pretinde respect cînd tu nu ai faţă de ceilalţi decît dispreţ, cînd îi tratezi cu aroganţă pe cei care te critică sau nu sînt de acord cu tine, cînd toate acţiunile tale publice respiră falsitate, ipocrizie şi o doză masivă de parvenitism. Altfel spus, nu impresionezi pe nimeni cînd vrei să pari ceea ce nu eşti.”
…alaturi de Nicolae Manolescu. Si catzi or mai fi in colectia de la washington…
Dupa cinci episoade isteriode, dl. Andreescu ne-a aratat intr-adevar cum se face o porcarie… radiografia pe care si-o face el insusi este destul de convingatoare. Radu Ioanid isi face meseria de istoric si cercetator de arhive. Documentele sunt cea mai buna sursa de discutie, Radu Ioanid nu s-a abatut de la ele. Pun la indoiala integritatea morala – si nu numai – a lui Gabriel Andreescu, care coboara cercetarile istorice la umori psihice si impresii conjuncturale. Dl. Andreescu ar trebui sa reflecteze la statura sa – altfel, literatura psi i-ar sta la indemana.