Mircea BARSILA, Dimensiunea ludica a poeziei lui Nichita Stanescu

Mircea BARSILA Dimensiunea ludica a poeziei lui Nichita Stanescu Editura Paralela 45, Colectia „Deschideri“, Seria „Universitas“, Pitesti, 2001, 188 p., f.p. Cele doua aspecte (antonimizarea si sinonimizarea), a caror interconditionare echivaleaza cu o androginizare a intregului catrinal, indeplinesc functii complementare: de universalizare (cosmicizare, cuprindere, totalizare) si, respectiv, de particularizare (adincire, nuantare): «se compatibilizeaza, adica, o tehnica de cuprindere a lumii cu o alta de adincire in trairea subiectiva»“ etc. Pentru un critic literar, poezia lui Nichita Stanescu e Provocarea (cu majuscula). Numarul mare de exegeze o confirma si lasa fara ecou vocile critice care exclud rebelul poet din configuratia valorica a literelor romanesti. Alaturi de cunoscutele studii semnate de Alex. Stefanescu, Al. Condeescu, M. Tarangul, D. Dimitriu, Ion Pop s.a., Mircea Barsila incearca o noua abordare – temerara in intentii, nu si in realizarea concreta – a lirismului stanescian, relevind dimensiunea ludica a acestuia. De la bun inceput autorul pune generatia saizecista sub semnul unei duble rupturi: de poezia interbelica si, ulterior, de lirismul lui Labis. Binecunoscuta premisa a reinnodarii poeziei saizeciste cu modernismul in sensul asumarii si consumarii ultimelor zvicniri ale acestuia din urma este demontata de Mircea Barsila: poezia saizecista trebuie raportata la ea insasi. Din pacate, teoria […]