Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Miză, context
- 29-10-2014
- Nr. 746
-
Gabriel ANDREESCU
- ÎN DEZBATERE
- 4 Comentarii
Miza. Schimbările internaţionale fac ca România să conteze geostrategic într-o măsură care nu-şi găseşte comparaţie în istoria alegerilor prezidenţiale anterioare. Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, însoţită de trecerea regimului Putin la o politică antioccidentală, pune o mare responsabilitate pe umerii ţărilor NATO aflate la graniţa estică a Alianţei. Surprinzător, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria par să demisioneze de la acest test de solidaritate. Polonia, Ţările Baltice şi România sînt singurele, astăzi, puternic atlantofile. Şef al Statului, Traian Băsescu a asigurat pînă acum orientarea conformă cu interesele şi morala internaţională. Pentru istorie, identitatea următorului preşedinte se va defini în mare măsură prin continuarea, sau nu, a politicii ferme faţă de aventurile regimului Putin. Este inutil să argumentez temerile pe care le ridică, din această perspectivă, ocuparea scaunului prezidenţial de către Victor Ponta. Contextul specific. O noutate de context este continua deschidere de dosare (în multe cazuri, finalizate cu condamnarea şi trimiterea după gratii) a unor oligarhi şi a unor foşti sau actuali demnitari care se bucuraseră, pînă nu demult, de imunitate. În sfîrşit, căci fără ca oamenii care influenţează viaţa publică să plătească pentru malversaţiunile lor, nu poate exista o societate decentă. Apare însă pericolul ca instituţiile, şi societatea împreună cu ele, să […]
Eu am spus ca majoritate parlamentara implica guvern al majoritatii ceea ce este democratic si normal (legal). Nu mi se pare bine ca si presedintele sa fie neaparat decis de aceeasi majoritate parlamentara. La noi in Romania poate fi periculos … Presedintele ar putea fi totusi ales prin vot, nu mi se pare ceva rau, dimpotriva, un exercitiu democratic in plus, ceea ce nu strica la noi !
Eu n-am sustinut ca alegerea presedintelui de catre parlament ar fi solutia ideala, ci numai ca faimoasa „mediere” (o notiune imprumutata de altfel din vocabularul Constitutiei lui Iorgovan, fara nicio alta validare in practica altor state) se potriveste mult mai bine unui astfel de presedinte, decat unuia ales prin sufragiu universal.
Iar daca vreti mai departe „lupte intre presedinte si guvern”, atunci Constitutia actuala ofdera cadrul ideal pentru ele.
Si de unde neincrederea fata de principiul „majoritatii parlamentare care da si guvernul”? De ce ar trebui orice majoritate sa semene cu majoritatea actuala?
Adevarul este insa ca ne-am obisnuit atat de mult cu aberatiile ei, incat orice alta solutie ni se pare un risc prea mare…
Un presedinte ales de parlament va fi sigur reprezentantul majoritatii parlamentare care da si guvernul. Nu este limpede ce fel de mediere va face ? Probabil nu vor mai fi „lupte” intre guvern si presedinte, sau intre presedinte si parlament, dar este acest lucru in favoarea democratiei ? Nu cred. O constitutie care sa precizeze mai exact rolurile presedintelui, ale parlamentului si ale guvernului pare a fi o solutie mai buna …
Nu cumva rolul acesta de „mediere între puterile Statului şi între Stat şi societate“ i s-ar potrivi mult mai bine unui Presedinte ales de Parlament, decat unuia beneficiind de legitimitatea conferită de milioanele de voturi ale sufragiului universal?
Intrebări subsecvente:
Nu cumva principiul alegerii prin vot universal a unui presedinte cu rol mai degrabă decorativ este pur si simplu o modalitate de tragere pe sfoară a electoratului caruia i se ofera doar satisfactia pur formală a unei decizii lipsite de orice miză reală?
Si nu cumva tocmai aceasta prăpastie intre aparenţe si realităţi este ceea ce falsifică din start funcţionarea democraţiei din ţara noastră?