MNAC vrea mai mult de la tine!

Mă folosesc de un text publicat pe internet de dl Ionuț Cioană, referitor la expoziția Triaj (MNAC, parter, noiembrie 2016-octombrie 2017), pentru a aduce în discuție cîteva dintre problemele cu care se confruntă muzeografia artei contemporane în România. Pe dl Cioană îl știu de pe vremea cînd ocupa un birou la Centrul Internațional de Artă Con­temporană (CIAC); era o prezență liniștită, aparent nefrămîntată de destinele artei pe care o slujea, cel puțin indirect. Că nu e așa s-a dovedit ulterior, cînd dl Cioană a devenit artistul Mircea Nicolae, un nume important al generației încă tinere, post-conceptuale, din păcate prea rar prezent în expoziții. Caracterul eluziv al alter ego-ului său s-a dovedit și cu prilejul unei tentative eșuate de a colabora cu dînsul în cadrul unei expoziții la MNAC. Poate altă dată, cine știe. Dar nu despre arta lui Mircea Nicolae e vorba aici, ci despre opiniile lui Ionuț Cioană. Dînsul face parte din categoria, redusă numeric, dar vocală, a maximaliștilor indignați de MNAC. Textul dumisale, în mod programatic vehement, are cel puțin meritul că nu își ascunde nemulțumirile în mici bîrfe feisbuchiste sau în eseuri alambicate cu pretenții alegorice, de genul „vorbim despre «instituții», și veți înțelege că ne enervează […]