MNAR, azi şi în viitor

De la oarecare distanţă, dar întotdeauna cu atenţie, am observat dificultăţile enorme de care s-a lovit primul director al MNAR de după 1989, reputatul şi regretatul istoric de artă Theodor Enescu, în urma dezastrului cauzat de atacarea armată a clădirii muzeului în zilele Revoluţiei din Decembrie 1989. Distru­gerile şi pierderile suferite atunci au putut fi reparate în peste zece ani şi s-au încheiat cu greu în timpul directoratului istoricului de artă Roxana Theodorescu. Timp de 22 de ani, pînă foarte curînd, aceasta a condus muzeul cu o mînă de fier, cum se spune, repunîndu-l pe linia de plutire, deşi costurile de investiţii şi de timp au fost enorme, chiar şi la scara temporală lentă a României. Şi totuşi, de la o oarecare distanţă, dar urmărindu-i activitatea cu empatie, trebuie să mărturisesc că MNAR a dat impresia, vreme îndelungată, că este un loc mult prea calm, puţin frecventat, aproape invizibil în viaţa bucureşteană, deşi plasat într-o clădire impozantă, Palatul Regal, situat chiar în centrul oraşului. Această instituţie culturală importantă părea o citadelă greu accesibilă, în care se întîmplau patru-cinci expoziţii de artă pe an, dintre care jumătate împrumutate dinafară, prin serviciile culturale ale ambasadelor. Nu pun la îndoială munca asiduă care […]