Moartea lui State Broajbă

O ciudată lipsă de receptivitate din partea criticii continuă să plaseze într-un con de penumbră opera scriitorului braşovean Darie Magheru (1923-1983). Publicate în mare parte postum, prin strădania Editurii Arania, scrierile sale au trecut aproape neobservate de către comentatorii fenomenului literar – cu excepţia profesorului Romul Munteanu, care a consacrat un articol elogios romanului nemuritorul în solitudine şi durerea. O mai justă percepţie asupra poeziei, prozei şi dramaturgiei lui Darie Magheru ar fi fost totuşi posibilă dacă destul de puţinii exegeţi ai autorului ar fi luat în serios micul roman cărămida cu mîner sau moartea personală a tovarăşului state broajbă – publicat în foileton de revista Astra, în mai multe numere din 1967, şi reeditat de editura braşoveană Arania în 2006. Subintitulată „neo-antiroman povestit“, cartea constituie fără doar şi poate unul dintre experimentele cele mai radicale ale momentului; este opera unui autor din familia spirituală a lui Daniil Harms, care aruncă în derizoriu ideea de literatură, recurgînd la toate mijloacele umorului negru, ale grotescului şi caricaturii, pe care ciudăţenia „punerilor în pagină“ le amplifică pînă la cote superlative: „state broajbă era – ipso facto – poştaş. încercase cu ani în urmă şi alte meserii, dar fără vreun rezultat care să-l […]