Moartea unui erou

Faptul că trupul neînsufleţit al lui Constantin Ticu Dumitrescu a fost înmormîntat cu onoruri militare reprezintă una dintre cele mai înalte forme legal-disponibile de exprimare a voinţei comemorative. Spre deosebire de statul român, eu nu cred că militantul pentru cauza demnităţii umane care a fost Constantin Ticu Dumitrescu merita doar onoruri înalte. Le merita pe cele mai înalte. De asemenea, îmi este cu neputinţă să înţeleg de ce preşedintele nu a venit personal să-şi prezinte omagiul. Cu toate acestea (altfel spus, cu sau fără elemente ceremoniale suplimentare, cu sau fără preşedinte), adevărata temă de autointerogare pe care ar trebui să ne-o propună tristul eveniment nu este aceea a onorurilor, ci a Onoarei. Ar trebui să reflectăm la faptul că dintre noi a plecat unul dintre foarte puţinii noştri concetăţeni care a avut dorinţa şi voinţa de a face din această valoare cauza supremă a vieţii sale. Comemorarea cuvenită memoriei lui Constantin Ticu Dumitrescu presupune efortul de a lua în serios Onoarea în sine, de a o respecta şi celebra. Adică, de a ne situa într-un raport inconfortabil cu ea, recunoscînd că nu ne este deloc la îndemînă, că avem mari dificultăţi să o înţelegem şi că, în consecinţă, sîntem de […]