Mondialul celor trei finale

  • Recomandă articolul
Mult a fost, puţin a mai rămas! Cu un amendament: fotbalistic, n-a fost chiar atît de mult pe cît speram. Cum-necum, dacă facem abstracţie de funambulescul adversar al Olandei, sferturile, pentru că despre ele discut astăzi, au propus nişte partide rezonabile. Mai întîi, Germania-Franţa. În optimi, nemţii au trecut de-abia în prelungiri de Algeria, o echipă robustă şi mai ales vindicativă, care n-a uitat că RFG şi Austria au evacuat-o grosolan de la Mondialul spaniol din ’82, printr-o complicitate celebră, aranjînd meciul lor direct (1-0 pentru vest-germani). Federaţia algeriană solicita atunci FIFA să elimine cele două echipe „prietene“ din competiţie… Tot la acea ediţie,  R.F.G. a întîlnit, în semifinale, Franţa lui Platini. Un meci de pomină, adjudecat la penaltiuri de nemţi. Asta deşi, în prelungiri, francezii conduceau la un moment dat cu 3-1. De acel meci se leagă şi o întîmplare violentă: intrarea portarului vest-german Toni Schumacher la Battiston, pe care l-a lăsat inconştient. Sfertul de acum s-a desfăşurat, citeam pe site-ul bundesliga.de, exact în ziua cînd se împlineau 60 de ani de la cîştigarea, de către nemţi, a Mondialului elveţian din 1954, episod de referinţă în istoria fotbalului german. La Rio, Germania şi Franţa au oferit un fotbal destul […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.