Monstri, spectre, deconstructii

Acestia ar putea fi trei dintre termenii-cheie in jurul carora s-a desfasurat la Sofia, la mijlocul lunii noiembrie, un colocviu international avindu-l ca invitat de onoare pe Jacques Derrida si, poate mai mult decit un autor in carne si oase, opera lui. Titlul colocviului – provocator si cu bataie precisa – propunea o asezare in raport filozofic a Europei si Balcanilor din punctul de vedere al unei deconstructii a politicului, a acelui politic care a luat in lumea contemporana, nu arareori, forme monstruoase. A fost vorba, asadar, atit in conferinta sustinuta de filozoful francez (Pedeapsa cu moartea si suveranitatea. Pentru o deconstructie a onto-teologiei politice), cit si in prezentarile pe sectiuni (trei la numar: Problema limitei, Balcanii si Europa: deconstructii ale politicului, Deconstructia si problema unei redefiniri a eticii) de integrarea intr-un discurs filozofic, intr-o dezbatere intelectuala mai larga, a mostenirii pe care trecutul mai indepartat sau mai recent ne-a lasat-o: mostenire a modernitatii, mostenire a comunismului, mostenire (daca putem vorbi si aici de asa ceva) a globalizarii. Fara o asemenea aducere in dezbatere a ceea ce avem – si sintem, spune Derrida – ca mostenire, nu numai ca trecutul ni se dezvaluie in forme spectrale, ca un refulat ce […]