Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Monumentul mizantropiei fotbalistice
Cea de-a XX-a ediţie a Cupei Mondiale a fost doar formal o Cupă Mondială. Nu caut să epatez, forţînd originalitatea. Întotdeauna am scris onest despre fotbal. Asta îmi propun şi acum, într-o retrospectivă a turneului brazilian. Un turneu care poate suporta destule calificative. Cred că bulversant ar fi o alegere plauzibilă. Nici straniu nu e întru totul inadecvat. Rămîn, totuşi, la bulversant. Cum altfel să descriu un Mondial în sferturile căruia se califică imperturabil naţionala costaricană, o echipă considerată anodină înainte de start, iar campioana en-titre, Spania, părăseşte competiţia încă din faza grupelor, la fel ca Italia, Anglia sau Portugalia? Cum altfel să descriu un Mondial pentru care s-au construit patru stadioane de unică folosinţă, costurile acestora ridicîndu-se la 1,6 miliarde de dolari? Da, în Brazilia s-au construit patru arene inutile! Pe care nu le-a impus FIFA. Forul lui Blatter a cerut 8 stadioane, politicienii au ales să fie 12. Se spune că unul dintre ele va fi transformat în… penitenciar. Nu e o oare bulversantă această situaţie? Şi, last but not least, cum altfel să descriu un Mondial care consemnează, în semifinale, o victorie inclementă, 7-1, a Germaniei în faţa Braziliei? Spuneam că a fost numai formal o cupă […]
Cred ca e de preferat o Cupa Mondiala in Brazilia decat in Rusia sau Qatar! E tara fotbalului, se joaca fotbal in parcuri, in curtea scolii, pe plaja, la televizor se transmite non-stop fotbal, inclusiv campionatele europene, in orice restaurant ajungi inclusiv terasele de pe plaja) dai peste un meci transmis sau retransmis la televizor, sunt cluburi de fotbal in orice cartier, aniversarile pustilor sunt organizate de regula in mini-cluburi de fotbal (iar tortul de aniversare e neparat sub forma unui teren de fotbal !!!) iar un meci gen Flamengo-Fluminense e la fel de intens trait de catre suporteri ca unul din Cupa Mondiala. Ba poate chiar mai intens….
Brazilienii si-au dorit acest eveniment; ceea ce au contestat nu a fost organizarea Cupei in sine ci cheltuielile nesabuite asa cum remarca si autorul) si faptul ca in final aceasta Cupa a fost una a celor bogati. Omul de rand nu a ajuns nici macar o data pe un stadion sa vada un meci din aceasta Cupa Mondiala si nici nu a inteles excesele in organizarea evenimentului, in conditiile in care populatia se confrunta cu mari probleme. Ce sens are sa se construiasca stadioane gigant in orase ca Manaus, Fortaleza sau Cuiaba? Populatia nu poate accepta aceasta „folie des grandeurs” si are perfecta dreptate. Aici a fost adevarata problema si nu organizarea Cupei in Brazilia.
In plus, brazilienii nu au crezut ca vor castiga Cupa, poate doar au visat ca prin cine stie ce minune si joc prost al adversarilor, sa se intample. Marea lor problema era ca vechea rivala Argentina sa nu castige. Chiar si acel 1-7 cu Germania a fost mai usor digerat decat prezenta Argentinei in finala ( chiar daca e greu de crezut).
Si sa nu uitam ca acest eveniment nu este numai pentru specialisti ci si pentru iubitorii de fotbal obisnuiti. Si pentru acestia cred ca a fost o Cupa frumoasa, vie si cu cateva surprize care au facut-o si mai interesanta. Macar de-ar fi la fel de reusita si la editiile viitoare!
Nu am adus un elogiu antijocului, am spus doar ca este o tactica posibila si chiar foarte des utilizata (uneori cu succes !). Germania are un joc complet: face pressing dar nu se limiteaza doar la asta si la contratac; construieste atacuri si aproape toti jucatorii dau pase extrem de precise, iar in plus, aproape toti jucatorii nemti sunt si tehnici, nu se bazeaza numai pe forta si viteza. oricum, este dificil intr-un comentariu sa dau toate argumentele … Am si eu experientele mele cu ligile inferioare din Germania, care le confirma pe ale dvs !
Mi-ar plăcea să știți că aprecierile mele nu au pretenții de infailibilitate. Sînt niște impresii. Discutabile, firește. Sau, dacă vreți, amendabile.
Sigur că au fost mai multe jocuri frumoase. Eu am căutat să evidențiez superlativele. Ceea ce cred că reiese foarte clar din text.
Chiar v-aș ruga să enumerați alte cîteva meciuri captivante, pentru a avea un tablou mai generos al acestui Mondial.
Nu am condamnat \”antijocul\”. Scriam că rigoarea tactică are farmecul ei, pînă la un punct. Totuși, parcă prea multe echipe aleg această strategie. Inclusiv Argentina, vorba dvs.
Culmea, Bundesliga este singurul campionat european pe care îl urmăresc fidel. Într-adevăr, în Germania se joacă un fotbal de calitate. Și în ligile inferioare. Am asistat, vara trecută, la un meci din 3.Liga, care m-a impresionat. Sînt absolut de acord cu dvs.: nemții au cel mai bun fotbal de pe continent. Mă miră, de aceea, elogiul pe care îl aduceți antijocului.
Germania mi s-a părut cea mai bună echipă mediocră. Și am explicat, pe parcursul turneului, de ce. Dvs. îmi spuneți doar că nu-i adevărat. Propuneți și un argument, vă rog.
Nu sunt de acord cu doua dintre afirmatiile dvs.
1) „Campionatul Mondial din 2014 a fost auster (monument al mizantropiei fotbalistice)”; au existat multe meciuri frumoase, nu numai cele pe care le-ati remarcat dvs. Cred ca stiti ca cel putin o data (la alte campionate mondiale) Italia s-a calificat in optimi cu golaverajul de 1-0 (o partida castigata cu 1-0 si doua partide de 0-0); si nu numai Italia (care a inventat „betonul”) a facut antijoc la alte campionate mondiale. Exista anumite combinatii tactice, intre care si antijocul (adica prin pressing „distrugi jocul echipei adverse”). Asa joaca, de exemplu acum, Argentina; asa a eliminat Olanda si a incurcat bine si echipa Germaniei. Este o metoda tactica de joc care se practica (dar echipa Costa Ricai nu a jucat in toate meciurile astfel !).
2) Nu-i adevarat ca „echipa Germaniei este o echipa mediocra” (nici jocul ei nu a fost mediocru la acest campionat si daca urmariti campionatul Germaniei pe Eurosport 2, vedeti sigur ca se joaca un fotbal de calitate, mai bun decat cel din Anglia si Italia; comparabil poate doar cu cel din Spania).