Morfologia reprezentării imaginarului

O impresionantă construcție de hermeneutică fenomenologică a imaginarului a ieșit deja de sub tipar, sub semnătura universitarului clujean Corin Braga, la două edituri prestigioase din Franța. Primele două volume (Le paradis interdit au Moyen Âge. La quête manquée de l’Éden oriental, Paris, 2004, apoi La quête manquée de l’Avalon occidentale. Le paradis interdit au Moyen Âge – 2, Paris, 2006) sistematizează pe arii foarte largi „gîndirea magică“ europeană și ipotezele ei asupra Paradisurilor terestre. Ipoteze scurtcircuitate, după cum relevă autorul, de atacurile creștinismului dogmatic, și mai ales de marile descoperiri geografice. Prin proba adevărului empiric, acestea din urmă pun capăt proiecțiilor fabuloase ale tărîmurilor paradisiace și închid capitolul hărților „vrăjite“ și al imaginarului fantastic legat de geografia terestră. Nu vor închide însă și izvorul imaginarului însuși, ca eternă pulsiune a umanului de a se proiecta în categoriile metarealului. O imagine coerentă a evoluției speciei utopice O demonstrație în acest sens o constituie studiul lui Corin Braga intitulat Du paradis perdu à l’antiutopie aux XVIe-XVIIIe siècles. În acest al treilea volum al proiectului, premisa cercetării, formulată în fragmentul introductiv, exprimă limpede ideea continuității: „Les voyages modernes en antiutopie succèdent aux récits de voyage fantastiques médievaux qui, à cause de l’interdiction dont […]