„Multă vreme am suferit cumplit de timiditate“

Se spune că nu prea vorbeşti în public, dar că succesul de public e asigurat odată ce eşti prezent, pentru că, la fiecare 30 de minute, o glumă marca Gherguţ va ridica sala în picioare. Cum reacţionezi la o astfel de etichetă? Am văzut oameni ridicîndu-se în picioare în timp ce vorbesc şi îndreptîndu-se spre ieşire. Săli întregi încă nu. Glumele mele cele mai reuşite nu sînt întotdeauna şi deliberate. Am mai povestit deja într-un alt interviu asta – la Cenaclul „Litere“ am stîrnit ilaritate cu strofa „seara pe vale/ buciumul sună normal/ dar pus între buzele tale/ el sună special“. Pare greu de crezut, dar mi-am dat seama mult mai tîrziu de ce s-a rîs de fapt, după ce, iniţial, am pus veselia doar pe seama apetenţei publicului pentru sonorităţi intertextuale dibace. Sigur, e o apăsare să se aştepte de la tine o glumă la 30 de minute, dacă-i aşa. Altfel, şi taică-miu îmi reproşa, într-o vreme, că vorbesc prea puţin, şi printre colegii de birou pe care i-am avut de-a lungul timpului s-a-ntîmplat să am o imagine de taciturn. Mie nu mi se pare justificată. Pesemne că vorbesc, îndeobşte, prea încet sau spun lucruri prea puţin memorabile. Sau, […]