Muzeul Farmaciei din Cluj rămîne fără sediu

Dragi copii, părinţi, bunici şi străbunici, povestea noastră începe pe la 1573, într-un oraş care se numea Klausenburg, Claudiopolis, Kolozsvár sau Cluj. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, o veche farmacie – „La Sfîntul Gheorghe“. Această farmacie medievală transilvăneană, la fel ca toate farmaciile din Europa acelei vremi, era un spaţiu aproape magic, în care farmaciştii îşi preparau poţiunile şi prafurile vindecătoare. Puteai găsi în laboratorul lor plante uscate şi substanţe care mai de care mai ciudate: praf de mumie, de pietre preţioase, din cochilii de melc şi coarne de cerb sau din animale marine, bezoare atotvindecătoare, excremente de hyraceum, glande de castor, toate păstrate în mici borcănaşe de lemn, de sticlă sau de ceramică, decorate cu simboluri pictate şi inscripţii în limba latină, signaturi numai de farmacişti cunoscute şi ţinute sub cheie în minunate piese de mobilier. Leacurile erau preparate într-un laborator aflat tocmai în subsolul farmaciei, încăperea cea mai izolată, în care aveau acces numai farmacistul şi asistenţii săi, dotat cu retorte, alambicuri, percolatoare, mensuri, eprubete, tuburi şi instalaţii.   De acolo urcau, în aburi coloraţi, mirosuri nemaiîntîlnite, amestecuri de scorţişoară, cuişoare, lavandă, nucşoară, anason şi uneori de vin fiert, care se […]