Naşterea, viaţa şi nemurirea greşelilor gramaticale

Zilele acestea, cînd toată lumea vorbeşte despre „perlele de la BAC“, a apărut un Dicţionar al greşelilor de limbă (Editura Cartier 2014). Am avut onoarea de a vorbi cu Valentin Guţu, omul care a făcut acest monumental dicţionar, un instrument care nu ar trebui să lipsească din casa nimănui. Am discutat de toate: despre originea, cauzele şi efectele greşelilor gramativale,  despre argou şi jargon, despre bilingvism şi limba internauţilor, despre basarabenisme şi alte „-isme“.   Domnule Valentin Guţu, recunosc că mă complexează puţin munca dvs. Pentru mine, „oamenii care fac dicţionare“ au murit de mult, sînt dintr-o altă lume, trebuie să le facem monumente. Şi iată că există un domn ca dvs., contemporan cu noi şi care face dicţionare. Aşa că voi începe direct: ce mai înseamnă azi un dicţionar şi cum se face un astfel de instrument magic? Stimate domnule Ernu, activitatea mea „lexicografică“ a început încă din anii de şcoală (nota bene – rurală!). Era în plin dezgheţ hruşciovist. Consătenii mei, evident basarabeni, citeau (cei cu „şcoală românească“) revistele Săteanca, Urzica, Arici Pogonici, unii chiar din Coşbuc, Delavrancea, Sadoveanu, sau ascultau muzică populară şi uşoară de pe discuri Electrecord. Nu mai vorbesc de faptul că aparatul nostru de […]