Nedelciu, povestitorul

Nimic nu pare sa fie considerat mai indepartat de stilul prozelor lui Mircea Nedelciu decit spiritul epic. In-cluzindu-l in istoria sa la capitolul textualistilor – perpetuind deci, ca orice istorie literara care se respecta, o prejudecata de receptare – Radu G. Teposu face chiar o afirmatie transanta: “prozatorul are foarte putin din ceea ce se numeste indeobste instinct epic. Stilul sau este expresiv prin proprietate si acuratete, sugestivitatea e intotdeauna un efect al imaginatiei teoretice, analiza un mod de disociere a ideii, plasticitatea un efect al speculatiei. Proza lui Mircea Nedelciu n-are artisticitate, in sensul in care ne-a obisnuit traditia, iar expresivitatea vine numai pe cale mentala. E o forma de provocare si de solicitare intelectuala, chiar cind paginile cartilor se iriga de sevele realului