Nepotul lui Dracula (VI)

CAPITOLUL II. În care profesorul FAD devine Fifi, le dă lui Bubu şi Lulu bibliografia suplimentară, apoi este interogat de către şeicul Abdalah În zilele care au urmat, profesorul FAD, obiectul planurilor de cucerire ale celor două amazoane, plus Jennifer Leontovici şi jumătate din anul II franceză, a fost ca pe pilot automat. Mergea la şcoală, se-ntorcea, mînca, fuma – ajunsese cu fumatul aproape de cota maximă, la 28 de ţigări pe zi –, se-nchidea la el în cameră şi zăcea. N-avea chef să citească nici măcar „Libertatea”, „România literară”, „Dilema Veche” sau „Playboy”, pe care le mai cumpărase doar în virtutea inerţiei. Aştepta ceva. Desigur, cursul de joi, de la 4.30 după-amiază, din T.P. 11. Dar de ce? Să facă semioza relaţiei lui Marcel cu Albertine, obligatoriu. Poate şi a lui Odette şi cu Swann. Apoi, să analizeze în profunzime dorinţa patrulateră, chiar hexagonală… Şi pe urmă? Să afle numele celor două studente silitoare, dornice de bibliografie suplimentară, cea blondă şi cea brună, apoi să mai mănînce un biftec tartar… Desigur. Dar cum? Nu-şi dădea exact seama. Confuzia a crescut, adăugîndu-i-se şi o panică difuză cînd, miercuri, după masa de seară, mama lui, doamna Eufrosina Angelescu Dragolea, i-a spus, […]