Nepotul lui Dracula (VII)

La ora 8 şi jumătate seara, erau deja în apartamentul lui Lulu. Nu fusese prea greu să-l convingă pe profesor. Euforizat de biftecul tartar, într-adevăr excelent, ştiind că ar fi neplauzibil să se întoarcă la domiciliul matern înainte de ora 10 şi jumătate, profesorul FAD le-a crezut pe fete că şi-au uitat acasă pix, stilou, hîrtie, laptop, orice pe care s-ar fi putut nota bibliografia suplimentară. De care, fie vorba între noi, el însuşi uitase cu totul după seara specială, îmbibată cu mirosul amărui al vremurilor trecute, petrecută acasă la doamna Caliopi Merdenachis, cu dulceaţă de cireşe amare, tarte cu mere şi multe, multe albume cu fotografii şi amintiri. Dar acum totul era de domeniul trecutului. Profesorul FAD era în al nouălea cer… Pe ecranul minţii lui, în celulele corpului lui, brusc înviorat, nu mai strălucea decît un singur cuvînt: BIFTEC TARTAR. Poate mai vreţi să mă întrebaţi, o întrebare la fel de legitimă ca cea de adineauri, de ce, dacă tot îi plăcea biftecul tartar, care-i dădea o asemenea stare de bine, profesorul Florin Angelescu Dragolea nu mergea zilnic la „Roata norocului”, ca să se ţină în formă cu acest produs vital. Răspunsul e la fel de simplu: pentru […]