Nimic despre Andrei Serban

Festivalul de la Sibiu incepe aproape intotdeauna foarte promitator, cu saptamini inainte de deschidere; zilele trec, spectacole pe care le asteptai cu sufletul tremurind (anul asta, ale lui Gigi Caciuleanu, de pilda) dispar din program, pe urma apar ploaia, schimbarile de spatii (numite oficial locatii) si goana dupa evenimente inevitabil suprapuse ori la limita sa se suprapuna. Totul e in lucru – festivalul, soselele, Sibiul. Palme d’Or, semafoare si bidoane albastre Pe cind serpuiam agale spre minunatul aeroport Otopeni (in zilele noastre, Henri Coanda) sa-mi recuperez tovarasele de drum (cel putin una dintre ele n-ar prea aprecia cuvintul „tovaras“), colegul meu de calatorie, radioul, ma informeaza ca Mungiu a cistigat Palme d’Or-ul la Cannes. Ma simt nu ca-n Nascuti asasini (vorba lui Stop the Tempo), dar foarte, foarte aproape de parca as fi auzit comunicatul regelui despre intoarcerea armelor in al Doilea Razboi Mondial. Sigur ca, de vreme ce sintem in 2007, nu in 1945, doamnele mele aflasera deja minunea gratie telefonului mobil. Comentariile la RFI (versiunea franceza) sint ditirambice, dar la vreo suta de metri de aeroport pierd semnalul si concluziile. Iau o decizie ce se va dovedi dezastruoasa si, ca sa nu sedem o ora pe drumul de […]