Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Nominalizările la Premiile Observator cultural 2015
Gala Premiilor Observator cultural va avea loc luni, 30 martie, de la ora 19.00, la Teatrul Odeon
- 10-03-2015
- Nr. 763
-
Observator Cultural
- EVENIMENT
- 12 Comentarii
În ultimele trei săptămîni, redactori şi colaboratori constanţi ai revistei noastre au votat pentru o nouă rundă de nominalizări pentru Premiile Observator cultural, acordate pentru apariţiile editoriale din 2014. În urma centralizării voturilor, iată nominalizările pentru cele şase categorii la care acordăm premii şi anul acesta. Cum punctajele au fost foarte strînse, la unele categorii, am decis să nominalizăm şase (la „Proză” şi la „Debut“ chiar şapte) titluri, pentru a nu nedreptăţi pe nimeni. Critică literară/ Istorie literară/ Teorie literară Al. Cistelecan, Ardelencele, Editurile Şcoala Ardeleană şi Eikon Liliana Corobca, Controlul cărţii – Cenzura literaturii din regimul comunist din România, Editura Cartea Românească Cătălin Ghiţă, Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake, Editura Institutul European Mircea Mihăieş, Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător, Editura Polirom Angelo Mitchievici, Caragiale după Caragiale, Editura Cartea Românească Eugen Simion, Cioran – o mitologie a nedesăvîrşirilor, Editura Tracus Arte Eseistică/ Publicistică Ştefan Afloroaei, Privind altfel lumea celor absurde, Editura Humanitas Mirel Bănică, Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană, Editura Polirom Corin Braga, Acedia. Jurnal de vise, Editura Polirom Alexandra Ciocârlie, În dialog cu anticii, Editura Cartea Românească Simona Sora, Seinfeld şi sora lui Nabokov, Editura Polirom Memorialistică Gabriela […]
Am vazut.o si auzit.o vineri pentru prima data la Leipzig in dupa amiaza tarzie a targului de carte pe miruna vlada citindu.si poemele..o voce uluitoare, obsedanta de care nu scapi cu una cu doua ..Partaj, un volum \”tare\”!
Miruna vlada, o,da! Am auzit-o azi, in dupa amiaza tarzie a targului de carte DIN Leipzig citindu-si poemele. Uluitoare, cutremuratoare, obsedante. Bosnia.Partaj. un volum de poeme peste care nu se uita usor
@lucid : da! cam cît un degețel…
deși totuși, ca cititor constant al revistei (cu abonament plătit pe un an întreg), mă hazardez și eu a-mi ”arăta la vedere” opțiunile:
Debut: Cristina Andrei,” Abonatul nu poate fi contactat”, cartea scrisă de Cosmin Borza, ”Marin Sorescu. Singur printre canonici”, așteaptă pe măsuță
Poezie : ”Miruna Vlada, Bosnia. Partaj” – o relevație pentru mine, chiar dacă recunosc, am căutat-o din motive subiective
Proză: Radu Mareş, ”Sindromul Robinson”, – singura achiziționată și în curs de lecturare, din lista de la această categorie
Memorialistică: greu pentru mine de ales între Vasile Gogea (încep cu un Domn ?!) și cele două distinse și îndelung admiratele Doamne – Gabriela Adameşteanu și Antoaneta Ralian, dar voi urca scara blogului și voi regăsi printre amintirile unor povești fără vîrstă, anii romantici, neînțeleși prea bine atunci…
Critică literară/ Istorie literară/ Teorie literară : aici, pentru mine este im-po-si-bil să aleg între Eugen Simion și Angelo Mitchievici – (ne)dăsăvîrșirile lui Cioran s-au așezat la căpătîi peste celelalte cărți ale mentorului meu spiritual (binecuvîntate fie absențele nemotivate de la ASE), iar criticul rafinat, dar și sagace cum îi spune cineva, eseistul care trece cu o degajare uluitoare peste epoci și mode, m-a ajutat într-un mod de seducător de/și irezistibil, să mă împrietenesc, cam tîrziu, cu monoclul lui nenea Iancu
Cartea Gabrielei Adamesteanu, deşi scrisă în grabă, are importanţă pentru istoria anilor 1990. E interesantă, are şi o miză morală…
Apreciem cartea dumneavostra aparuta in italiana. Numai ca noi nominalizam carti si acordam premii autorilor care au publicat volume in limba romana.
Sunt autorul unei cărți monumentale SOGNO SUONO SEGNO. Da Eminescu a Miruna Vlada, 615 p., 2014 eseuri și texte poetice pivind 37 de poeți români, apărută în Italia fără sprijinul ICR. Editorul italian a fost convins din start că e vorba de o performanță absolută și de o ofertă complet inedită pentru publicul italofon…oare niciun membru al juriului premiului acordate de Obseervator cultural…mă refer inclusiv la Familia Cernat care știa de pe f.b., n-a considerat că respectivul volum ar trebui omologat? Mai e timp…..
,,Ardelencele” lui Al. Cistelecan-o carte al carei stil inconfundabil il poate face pe cititor sa se indragosteasca de critica literara.
In cartea nominalizată, Ioan Grosan are si cateva secvente memorabile de la Cannes, cand ajunge „jeune comedien”. Intr-adevar, cea mai buna proza este „Poporul ilir”, dedicata boemei – de fapt, literaturii romane – incrustata in spuma de bere de la terasa Muzeului Literaturii Romane.
Foarte, foarte buna si cartea lui Mirel Banica, dedicata „fenomenului pelerinajelor in Romania contemporana”. O mana de prozator, o acuta observatie, bine surprinse motivatiile acestor pelerinaje, un volum care nu este nici pentru nici contra pelerinajelor crestine, cercetare antropologica „first class”.
La debuturi, Cristina Andrei merita , fara dubiu, premiul „cel mai bun debut”.
Cristina Andrei publică un roman – „Abonatul nu poate fi contactat” – despre ce se intampla in zilele noastre intre Vinerea Mare si Noaptea Invierii. Un roman care ne duce in diverse straturi sociale, sunt tineri, sunt batrani, sunt oameni fara Dumnezeu, sunt drogati, sunt oameni care isi chivernisesc bucatica de paine. Limbajul – dialogurile – sunt formidabile, spumoase, autoarea are „ureche” sa retina si sa puna in pagina limba romana de azi, toti vorbesc natural – pluteste – peste toti – Minunea Invierii, desi aceasta se arata greu, scoasa cu forcepsul, in romanul Cristinei Andrei Minunea Invierii vine deghizata.
Nota 10 si pentru Cosmin Borza, care l-a readus in atentie pe Marin Sorescu, in volumul „Marin Sorescu. Singur printre canonici”. Cosmin Borza face ce zeci de manolesti n-au reusit. Il reda cititorului pe Marin Sorescu, desprins de osificatele interpretari din manuale. Dupa volumul lui Cosmn Borza am avut chef sa recitesc „La lilieci” si volumele lui de inceput : „Singur printre poeti”, „Poeme”, „Moartea ceasului”.
Sa ne amintim de o poezie de Marin Sorescu:
„Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.”
(Marin Sorescu, din volumul „Poeme”,1965)
– Excelenta cartea lui Ioan Grosan, „Lumea ca literatura. Amintiri”, scrisa cu stil si cu ironie, cu mare rafinament. Mi-a placut cel mai mult capitolul despre Muzeul Literaturii Romane, astăzi disparut. Are o poanta la final fantastica.
– Foarte bun volumul de poezie a Mirunei Vlada „Bosnia.Partaj”, incredibila aceasta scufundare in drama Bosniei. „tot ce am strans / sunt aceste nume de femei / e un nou dicţionar / aceste voci de femei in destramare”.
– personale, cu o tusa nostalgica, evocatoare de universuri domestice si de intamplari anodine, fulguratii – la Adela Greceanu, „Si cuvintele sint o provincie”. Ce bine incepe poezia „Frumusete”: „In seara asta iti povestesc despre o fata/ In autobuz/ m-am uitat tot drumul la ea/…. Si asa mai departe… trebuie citit tot, nostalgia nu alunga o impresie de prospetime, ca si cand totul s-ar fi intamplat iuntr-un timp fara ceasuri,
Redactia: rugatzi-va cititorii-comentatorii pe forum sa spuna cateva cuvinte despre eventualele carti citite din lista nominalizarilor. Veti-vom afla astfel atat care este nivelul cultural al lor cat si care este ecoul real al literaturii romane scrisa azi. As pune pariu ca nu se vor inscrie la cuvant nici cat degetele de la o mana.
Eu unul marturisesc ca nu am citit decat din dialogurile poetului Tamarei cu isteatza (pentru ca stiut cum sa-l provoace) sibianca – vara trecuta am ajuns la Merisanii castanelor cazute si am fost socat ca nu numai gara dar si linia ferata spre fosta resedinta regala erau inundate de buruieni trenurile ne-mai trecand pe-acolo, si mai multe pagini delicioase din amintirile Decanei traducatoarelor descriind cu un umor rafinat peripetiile unei vizite in Statele Unite.
Poate si din lipsa de timp, in 2014 doar atat.