Noul roman, venerabil şi libertin
- 05-06-2008
- Nr. 426
-
Adina DINIŢOIU
- Literatură
- 17 Comentarii
Alain ROBBE-GRILLET Un roman sentimental Traducere din limba franceză de Dumitru Ţepeneag, Postfaţă de Bogdan Ghiu Editura Art, Colecţia „Desenul din covor“, Bucureşti, 2008, 208 p. A apărut recent în româneşte, la Editura Art – în traducerea de mare expresivitate a lui Dumitru Ţepeneag –, ultimul roman al lui Alain Robbe-Grillet, Un roman sentimental (apărut în Franţa în 2007, cu puţin timp înaintea morţii autorului). Dacă lăsăm pentru moment deoparte curiozitatea de a vedea cum scrie la final de carieră „le pape du nouveau roman“, cartea se remarcă imediat ca obiect în sine: pe de o parte, prin eticheta-avertisment-incitare la lectură de pe copertă, pe de alta, prin faptul că are paginile netăiate, à l’ancienne – gest ce resuscitează o lectură de modă veche, în acelaşi timp în care condiţionează această lectură, dat fiind că e una periculoasă. Iată avertismentul: „Editura ţine să atragă atenţia că acest «basm cu zîne pentru adulţi» este o ficţiune fantasmatică; ea riscă să rănească unele sensibilităţi. Paginile cărţii nefiind tăiate, pentru a o deschide e de preferat să se folosească un instrument ascuţit, şi nu degetul“. Prevenirea e cît se poate de transparentă, romanul „sentimental“ e, cu toată ironia textuală de rigoare, […]
Nu stiu cu ce va ocupati in afara de comentarii fara probe, dar eu, cand citesc asa ceva, sunt oripilata. Cum poti sa-i dai sfaturi lui D. Tepeneag? Cum poti jigni pe cineva care, spre deosebire de Anonimi (Brumaru) ca voi, ca noi, ca ei, au facut, in caii mei, ceva la viata lor? Cum? Cum e sa te ocupi doar cu barfe ieftine? De ce toti se gandesc doar la combinatii de tipul fata+domn=love sau, si mai rau, prostitutie? De ce toti speculeaza? M-am saturat. Stiu ca nu va pasa de lehamitea mea, dar voiam sa mi-o exprim exact acolo unde mi s-a declansat. Cand nu mai stii ce sa mai spui, urca-te in pat…
Inteleg ca s-a spart un abces, de fapt…
E adevarat ca nimeni nu indraznea sa vorbeasca, pana azi, de proxenetismul lui Mircea Martin, practicat cu dibacie de cativa ani buni incoace.
Sper ca se vor mai dezlega si alte limbi –
(sau) se vor mai lumina si alte minti.
Un sfat, domnule Tepeneag: vindeti-va unora care dau mai mult: la Art…, parca nu va sade bine…
Nu corespunde cu imaginea de om liber pe care o aveti (sau vreti s-o lasati in urma).
Noi stim ca banii nu au miros, dar…
Sincer, va faceti de ras…
Parca erati mai vigilent/virulent odinioara!
Doar nu sunteti si dumneavoastra victima acestei gogorite… ART (nici macar numele nu si l-au ales cum trebuie, sarmanii… ca e ARS, de fapt, pe latineste…)
Aceasta este o constatare trista (tragica, ar trebui scris): impostura din România (si din lumea culturala româneasca) nu va lua sfârsit prea curând…
Am aflat recent ca Albulescu este/era in juriul care decide ce carti vor fi traduse in limbi straine (programul de la ICR).
Cine este Albulescu?
(în afara de faptul ca este amanta lui Martin, propulsata de el peste tot: la Paralela 45, la Cuvantul, la Art, la Facultatea de Litere)?
Un nimeni…
Sincer sa fiu, îl preferam pe un Iovanel…
Macar el tot mai scrie ceva, mai gândeste, cât de cât…
Nu face doar sa execute ordinele \”Distinsului…\” Martin!
Trebuie, iarasi, sa ne multumim cu \”sterilitatea agitatorie\”!!
Ia ghiciti ce carte a fost respinsa de \”juriul\” Albulescu: \”Jurnalul de la Paltinis\”!
Ha, ha!
Oare de ce?
Nu mai incape iubitul Martin de Liiceanu?
(ca de Nicolae Manolescu stiam de mult ca nu mai încape… Dar chiar sa-ti pui iubita sa-l rada pe Liiceanu din programul de traduceri…)
Oare ce parere are Distinsa Angela Martin?
Of, of..
Greu la deal cu astfel de oameni marunti.
C…
Bine spui!
Dar si scatologia are farmecul ei.
Chiar daca pute de la distanta.
Un sfat: nu mai pomeniti atata numele lui Martin, ca va… martinizati si voi! Adica va ANEANTIZATI, incepeti sa deveniti ca el.
SAU – si mai grav! – il faceti sa existe!
(unde, pana azi, nimeni nu auzise de el, uite ca se trezesc niste oameni care sa-l pomeneasca! Nu va dati seama ca ii faceti publicitate, de fapt?)
Constat ca nimeni nu sare în apararea „distinsului” Mircea Martin!
I-au murit laudatorii pesemne.
Aveti dreptate : el chiar NU exista.
Si atunci chiar ca nu are sens sa ne pierdem vremea cu tipi care NU EXISTA – intelectual si moral.
Nu ma mai mir ca Nicolae Manolescu il ignora cu desavârsire… La urma urmei, nu te uiti in jos, la un c…, decât ca sa nu calci în el!
(sau sa nu devii ca el)
Saracul…, ti se face si mila…
Sigur ca tot ce scrieti voi e evident, vizibil cu ochiul liber….
Problema, insa, la noi, e ca IMPOSTURA, chiar si atunci cand e denuntata, isi face mendrele in continuare.
Ea e si nociva…, nu doar… hotomana!
Daca sunteti persoane publice (si chiar daca nu sunteti), studenti de-ai domnului prof. dr. Martin, simpli cunoscuti care au avut de suportat mizeriile acestuia, TREBUIE s-o spuneti PUBLIC, pentru ca aceasta impostura si proxenetismul lui sa inceteze.
sau sa nu mai faca atata rau in jur…
Draga Rares,
draga Cititor-a-toate-oglinditor,
EXCELENTE COMENTARIILE VOASTRE!
Despre nulitatile academice romanesti se poate face un dosar intreg in revista…
Noroc ca aceste nulitati mai ies si la pensie, la un moment dat…
– desi imi pare ca Prof. Dr. Mircea Martin inca se mai cramponeaza in scaun!
Traiasca Libertatea de expresie!
Si oamenii care nu fura munca altora!
Draga Lector-in-speculo,
este, intr-adevar, o propunere de bun-simt…
Discutam pe texte!
Dar ce te faci cand textele… NU EXISTA?
M-am lamurit de multa vreme cum e cu tipii – gen PROFESOR DOCTOR, SEF DE CATEDRA – care, de fapt, nu scriu nimic…
Ci doar – vorba ta – vin si semneaza pe munca altora (de regula, asistentele de la catedra…).
Sper ca aceste resturi MIRCEO-MARTINIENE
(subliniez, caci sunt paradigmatice pentru universitatile si cultura romana) sa fie puse la index cat mai repede…
Si sa avem si noi cercetatori adevarati.
Cinstiti.
Nu doar proxeneti… universitaro-editoriali!
… ar deveni varf de spiritualitate.
http://megalit.ro/libria/2008/06/03/10-motive-pentru-evadarea-din-cea-mai-reusita-capcana-de-manipulare-religiile/
Draga Rares,
vaz eu ca esti bine informat in privinta lui Martin-cel-ofticat-contra-Niki-Manolescu!
Sa traiesti!
Totusi, propun sa discutam pe texte…
Adica sa nu incepem si noi sa… martinizam cultura
(deci sa cadem in STERILITATEA AGITATORIE, de care pomeneai)
Asteptam opul de 2000 de pagini al lui Niki Manolescu!
El macar scrie (la) ceva, FACE ceva.
CU ADEVARAT!
Nu doar isi pune numele pe munca altora.
la cele afirrmate de Cititorul-in-oglinda, adineaori.
Propun si eu sa dezbatem lucruri mai interesante decat NEANTUL editorial al REditurii Art…
Cu o strangere de inima: cand ma gandesc ca se taie copaci pentru coperte cartonate, colorate, lucioase, care, de fapt, contin VIDUL…, imi vine sa-l strang in brate pe Penescu, de la LiterNet, care, cel putin, nu ucide natura… (ca publica pe internet!).
Cat despre Martin…
No comment!
Nici el nu exista… de mai bine de 20 de ani, de cand si-a publicat ultima carte!
E sterilitatea agitatorie!
In persoana.
Care inaugureaza monumente, prezideaza jurii, comitete, comitii…
Pentru ca nu poate (deh, impotenta… , haine grele…) sa mai scrie sau sa faca ceva cu adevarat valabil, de la SINE PUTERE!
Ma bucur pentru el ca si-a gasit o fata tinerica, totusi… Poate ii da ea niste pastile, mai stii…
Si ne trezim, la anu’, cu un op ca cel ce sta sa iasa, al lui Manoslescu, de 2000 de pagini critice…
(ca tot il invidiaza atata pe Niki!.. Macar Niki stie sa scrie!)
Dragii mei,
nu va inteleg…
De ce va pierdeti timpul cu NEANTUL?
Editura Art NU exista!
Este reduplicarea Editurii… Univers!
Copy-past… din editii precedente!
Voi chiar nu v-ati prins?
Chiar trebuie sa vi se arate cu degetul?
Voi nu vedeti sterilitatea directorului… „(r)editorial”?
Nu pot sa cred ca exista o asemenea orbire, in lumea romaneasca!
Haideti sa discutam lucruri mai interesante…
Vine festivalul de la Neptun…
(a propos, am scapat, din fericire, de juriul din anii trecuti… Sodomizant la maximum!)
Mi se pare incredibil ca oamenii pot ajunge sa se vanda asa…
Halal Editura!
Halal Iacob!
Halal cuplu… Martin-Albulescu!
Ce-am ajuns…
Noroc ca mai sunt si alte edituri, pe lumea asta, care nu practica preacurvia intr-un mod atat de oribil si gretos!
este toata cartea…
Greata de Editura Art, de traducatorii/pre-/post/fatatorii de acolo…, care se dedau la asemenea preacurvii.
Ar trebui sa scriem, odata si-odata, despre toti impostorii culturii…
care trec drept varfuri!
curat prostitutie intelectuala…
Dupa brebanul pe care, in mod vizibil, Editura Art NU l-a citit – ca, altminteri, n-ar fi publicat acel \”Jiquidi\” rusinos – , acum trecem la alt delir \”narativo-descriptiv\”: Robbe-Grillet!
Sper ca sunteti bine platit, ca traducator, draga domnule Tsepeneag!
Macar cu atata sa v-alegeti, daca tot va vindeti sufletul si arta!
Ah! Sa nu uit: Bianca Burta sa traiasca: nimeni nu a scris mai bine decat ea despre romanul lui Breban (citat adineaori)!
Chiar in revista aceasta… cautati in arhive, daca vreti!
este acest op al lui Robbe-Grillet: cea mai mare tseapa (tsepeneaga) pe care am luat-o!
Fratilor, nu dati banii pe prostii…
Cumparati Baudelaire si Proust, Char sau Michaux…
(pe care, altminteri, Editura Art nu-i prea agreeaza, grabita fiind sa faca bani doldora din reeditari si chestii fumate…).
Pe scurt: comert gretos.
Prostitutie intelectuala.
(dar n-ar fi primul caz in Romania, nu-i asa?)