Nu e totul pierdut

În general sînt un bun spectator al emoţiilor care se citesc pe feţele oamenilor şi mai ales ale tinerilor cînd au un contact cu miracolul. Timp de trei zile, la Iaşi, am avut ocazia să captez, din nou, cu extremă intensitate, spectacolul interior care se derula pe chipurile a sute şi sute de tineri, în special liceeni, prezenţi la numeroasele dezbateri organizate în cadrul unui miraculos Festival de literatură şi traduceri. Văzîndu-i pe acei tineri şi în timp ce le savuram din priviri interesul, plăcerea şi revelaţia desenate pe feţele lor, mi-am spus că încă nu e „totul“ pierdut.   Nu, aceşti tineri au şansa să cîştige războiul împotriva modelului de societate bazat pe superficialitate, individualism şi corupţie pe care ni-l propun majoritatea oamenilor politici români. Aceasta a fost prima concluzie care mi s-a impus după ce am fost, rînd pe rînd, cu aceeaşi fascinaţie, spectator şi actor (în calitate de scriitor invitat) la acest festival. Sincer, la un moment dat am crezut că festivalul însuşi s-a transformat în ficţiune şi utopie. Cînd opt sute de oameni, într-un teatru naţional, urmăresc cu sufletul la gură, aplaudînd din cînd în cînd în mod spontan, o dezbatere literară, mi se pare că […]