„Nu m-aș mai întoarce cu plăcere în lumea obiectelor umane“. Interviu cu Teodor DUNĂ

Cu obiecte umane (Editura Cartea Româ­nească, 2015), Teodor Dună este la al patrulea volum de versuri. A debutat în 2002 cu trenul de treieşunu februarie (Editura Vinea), carte distinsă cu Premiul Naţional pentru Debut „Mihai Eminescu“, urmată, la trei ani distanţă, de catafazii, la aceeaşi editură. În 2010 îi apărea de-a viul, la Editura Cartea Românească, iar între timp,  selecţii din poemele lui au fost traduse în franceză, engleză, suedeză, bulgară, spaniolă şi maghiară.  obiecte umane a fost desemnată, anul acesta, Cartea de poezie a anului 2015 în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, premiu care a recompensat, în anii trecuţi, volume de Ioan Mureşan (2011), Ioan Es. Pop (2012), Liviu Ioan Stoiciu (2013), Dan Sociu (2014) şi Octavian Soviany (2015). În interviul de mai jos, Teodor Dună se referă la resorturile din spatele propriilor poeme, la cărţile noi în care crede şi la privilegiul de a găsi o continuitate în scris.   Care sînt riscurile pe care ţi le-ai asumat în obiecte umane? De ce ţi-a fost cel mai frică? Mi-am asumat, de pildă, riscul de a răspunde la acest interviu, de a încerca să vorbesc despre o carte atunci cînd eu simt, mai mereu, că nu am nimic de spus […]