Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
O carte de referință
- 18-11-2016
- Nr. 849
-
Țicu GOLDSTEIN
- ISTORIE
- 5 Comentarii
Marta Petreu a publicat, la Editura Polirom, un eseu scurt, dar cuprinzător, de o mare importanță pentru înțelegerea unui fenomen românesc, făcînd parte dintr-unul european, intitulat Generația `27 între Holocaust și Gulag, subintitulat Mircea Eliade și Klaus Mann despre generația tînără. Ca și Z. Ornea, Marta Petreu nu este istoric, dar istoria ideilor, a curentelor din societate nu reprezintă doar apanajul istoricilor. Cu o acribie și cu o modestie exemplare, chiar în Cuvînt înainte, autoarea ne indică sursele principale ale documentării, dar e limpede că această sinteză remarcabilă presupune un mai vast repertoriu explorat, avînd în vedere și lucrările sale precedente referitoare la Nae Ionescu, Cioran, Sebastian, Noica, precum și edițiile consacrate lui Bucur Țincu, Constantin Rădulescu-Motru, Radu Stanca, D.D. Roșca, Alexandru Vona. În eseu, se evidențiază, mai întîi, trezirea unei conștiințe generaționale postbelice, cu caracteristici noi, „ca urmare a prăbușirii morale, provocate de Primul Război Mondial, precum și de căutare a altor valori pentru ieșirea din impas“. Autoarea ne atrage însă atenția că „generația 27 a fost nu un fenomen original al României, ci un fenomen care face parte dintr-unul european“. Mai mult, „am fost și am rămas o țară imitatoare“. Există totuși o particularitate, dintre cele două extremisme, […]
Comentariul lui Mih este prea fasil. Prin factul ca intrat Rusii in Romania in 1944 si Sebastian s’a bucurat inseamna ca el a fost comunist. Ii vine greu lui Mih sa inteleaga prin ce a trecut Sebastian si multi alti evrei, printre care si eu, in timpul regimului fascist si antisemit a lui Antonescu si starea de nesiguranta, si ca atare venirea Rusilor insemna eliberare si nu necesar pro-comunism.. Vadut „obiectiv” dupa 72 de ani asta e concluzia superficiala al unuia Mih!
Pai, sa nu te miri? Exista o redutabila Anti-Defamation League si ne plingem in/la Racnetul…Observatorului. Chiar asa, oare ce-ar merita deschizatorii de usi care duc la defaimare? E evident ca inscrisurile semnate Mihail Sebastian in Cuvântul au fost scrise ba de catre Eliade, ba de catre Cioran, profitind de faptul ca semnatarul era ocupat cu redactarea operei literare (si dramatice). Ce vremuri!…
@boris m. marian : „Sebastian nu a fost pro-comunist”!? A se citi notatiile din Jurnal care urmeaza loviturii de stat din 23 august 1944. Sebastian vede in soldatii rusi „niste ingeri” care invadeaza strazile Bucurestiului si-si exprima categoric punctul de vedere: „Nu e drept ca Romania sa scape prea usor”.
Citind de mult textele colegului Țicu Goldstein, nu mă mai miră defel inconsecvența și heterogenitatea ideilor lansate. Încercând a fi original, el se autcontrazice pas cu pas . A compara pe Marta Petreu cu Z. Ornea este o ultimă gafă. În timp ce Z. Ornea era un spirit riguros, un argumente colateral este că fiul său este matematician, Marta Petreu a deschis poarta care duce la o defăimare nemeritată a lui Sebastian. Indiferent de datele biografice, Sebastian nu a fost pro-legionar, nici pro-comunist, așa cum recent îl „revopsește” ADEVĂRUL. jurnalistul GOLDSTEIN VINE ȘI EL CU PĂRERI din care nu se reține nimic nou. Regret.
………… „ …. Generația `27 între Holocaust și Gulag, subintitulat Mircea Eliade și Klaus Mann de¬spre generația tînără ….. ……În eseu, se evidențiază, mai întîi, trezirea unei conștiințe generaționale postbelice, cu caracteristici noi, „ca urmare a prăbușirii morale, provocate de Primul Război Mondial, precum și de căutare a altor valori pentru ieșirea din impas“. Autoarea ne atrage însă atenția că „generația 27 a fost nu un fenomen original al României, ci un fenomen care face parte dintr-unul european“. Mai mult, „am fost și am rămas o țară imitatoare“. Există totuși o particularitate, dintre cele două extremisme, de stânga și de dreapta, pe care le-am parcurs, comunismul a fost, în România (și nu numai), un regim și o ideologie de import (impus), în vreme ce legionarismul a fost autohton, cu conotații religioase ortodoxe. Cert este, pe scurt, că cele două extremisme au condus la Holocaust și la Gulag…. „…
Observatorul cultural al secolului 21 a contribuit esențial la reconstituirea memoriei, a evenimentelor istorice și cercetării persoanelor interbelice împlicate. E vorba de trecutul recent, de un trecut văzut dintr-o poziție ca citoyen cu dublă cetățenie 2007- 2016 ….. … ca cetățean UE.
Klaus Mann a fost de la început un adversar al totalitarismului ( Wendepunkt, ein Lebensbericht- punct de răscruce / descrie amănunțit situația familiei Mann și opoziția activă față de regimul nazist. Klaus Mann a atras atenția americanilor asupra situației și pericolelor din Europa deja înainte de 1939. Thomas Mann a fost pînă 1918 un monarhist /Kultur gegen Civilisation – cultura contra civilisație… a devenit figura centrală în lupta publicistică în SUA impotriva naziștilor … azi e considerat cu cîteva inclinații „naționale” ….).
…. „… Dacă te revolți atunci cînd oameni nevinovați sînt bătuți sălbatic de niște lichele sau de niște imbecili, atunci ești jidănit. Și dacă ai curajul (ce e drept, cam rar) de a te împotrivi unor oameni care cer excluderea totală a evreilor din viața publică și comercială a țării, atunci tot jidănit se cheamă că ești…. „…..
Violența și cruzimea la Iași 1941, București, Cernăuți etc. e bine documentată. Expropierea, deportarea și eliminarea evreilor 1941-1944 nu au fost o problemă pentru „intelectualii interbelici” de renume? Azi?
…. „… Eliade se îndoia deja de victoria Germaniei, atunci cînd scria, în Jurnalul portughez: „Evreii, englezii și americanii au marele noroc cu rușii, singurii care rezistă. Dacă această rezistență va aduce căderea militară a Germaniei, nici una dintre cele trei mari națiuni citate nu va ține seama de necesitatea noastră istorică“.
…. „…
W. Churchill, Ialta, Potsdam …. învingătorii / eliberatorii s-au dujmănit imediat după 1945. Războiul rece 1945-1989 a lăsat urme. Două catastrofe războinice 1914-1945 au măcelarit un continent întreg (România are 1878, 1912 Bulgaria, 1916 Austro-Ungaria, 1941 URSS…. parte de război…). Eliminarea evreilor din România 1941-1944 și vînzarea supraviețuitorilor în naționalcomunismul ceaușist e parte a istoriei românești recente, un trecut dureros și intunecat. Cînd ne gîndim la avantgarda interbelică….
… „…. Și poate cîndva un istoric al gîndirii sau al culturii românești va putea vorbi despre această tragedie privind-o nu ca un român care știe că românii au contribuit la omorîrea evreilor, ci recunoscînd vinovăția istorică a acestui omor în masă, ca un român care știe că românii se simt la fel de lezați precum evreii pentru că, în timpul războiului, au fost omorîți cetățeni români de etnie evreiască; adică, cu o părere de rău personală ce exprimă o părere de rău colectivă, pentru o pierdere care nu a fost doar a evreilor, ci și a noastră, a românilor. Poate că va veni o vreme cînd, asumîndu-ne evreii noștri ca ai noștri, vom vorbi despre ei, despre cei pieriți în Holocaust – nu în nume personal, ci în nume colectiv –, ca despre o ireparabilă pierdere: așa cum vorbim despre morții noștri de la Canal“. Doar viitorul ne va spune dacă speranța aceasta se va înfăptui, căci, ne atrage atenția tot autoarea, antisemitismul, în România, nu s-a mărginit la legionari, deși aceștia au fost cei mai virulenți….. „….
Eliminarea evreilor, uciderea cetățenilor evrei 1941-1944 în Romania Mare are la bază o mentalitate neschimbată 1919-1941-1989 în spațiul politic, cultural și mental (eliminarea, vînzarea evreilor, sașilor, șvabilor… purificarea etnică.. continuitate în nationalcomunism …) românesc. Asigurarea de la Alba Iulia 1918, speranțele în Bucovina /Cernăuți și în celălate regiuni „istorice” (Elie Wiesel) într-un viitor în România Mare s-au transformat în contrariul, în Holocaust. Pentru tinerii citoyeni de azi e o vedere înapoi înspre un trecut românesc violent și plin de cruzime.
Tinerii de azi nu mai seamănă cu nimic cu cei interbelici sau din naționalcomunism, își decid soarte lor în mod liber. Un viitor în România europeană, pateneră și aderată 2007 la UE, cea ce a fost odată o promisiune la începutul Marii Uniri 1918 la Alba Iulia.
Să sperăm în mai bine, în /pentru România, în /pentru UE și în /pentru orientul apropiat.
Libertate, egalitate, fraternitate, pace, prosperitate.
România are de ales 2016, are președinția UE 2018. Care viitor?