Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
O carte în dezbatere: De ce este România altfel?
- 18-01-2013
- Nr. 657
-
Observator Cultural
- ÎN DEZBATERE
- 10 Comentarii
Găzduim în acest număr al revistei Observator cultural o dezbatere consacrată volumului De ce este România altfel? de Lucian Boia (Editura Humanitas, 2012; cea mai vîndută carte a Editurii Humanitas la Tîrgul Gaudeamus din noiembrie 2012). O carte dură, aspră, un volum despre traseul sincopat al României, de la formarea poporului român pînă la momentul suspendării preşedintelui Băsescu. De ce este România altfel? a provocat numeroase reacţii; s-a comentat, cu insistenţă, modul în care istoricul Lucian Boia descrie perioada comunistă, regimul Băsescu şi, mai ales, suspendarea preşedintelui, perioada actuală conţinînd „tarele înrădăcinate ale politicii româneşti şi ale spiritului public: personalizarea excesivă a puterii şi prea lesnicioasa derivă autoritară, eludarea regulilor sau alunecarea pe lîngă ele, spălarea rufelor în văzul tuturor, în faţa unei străinătăţi care, după împrejurări, este percepută fie ca susţinător, fie ca adversar“. Radu Călin Cristea, Horia Pătraşcu, Ovidiu Pecican şi Ovidiu Şimonca dezbat acest volum, care conţine, în final, întrebarea: mai sînt românii o naţiune?
In ciuda celor doua cure succesive (internationalism proletar intre 1948-1989, anti-nationalism preventiv din1989 pana in prezent), românii continua, in marea lor majoritate sa fie inca mult prea atasati de propria nationalitate si propria
„mentalitate tribala”, iar incapatanarea le este la fel de mare ca si inapoierea (cea constatata de studiul d-lui Boia). De aceea tratamentul (şi experimentul)-şoc trebuie sa continue…
@profesoara Dv ne faceti sa ne pierdem vremea raspunzind comentariilor incorecte pe care le faceti: biserica Trei Ierarhi din Iasi a fost restaurata de Lecomte de Nouy, Mai cititi, mai informati-va…
Este sigur ca nu am fi avut nevoie de o carte care sa ne zdruncine si mai tare increderea . O imensitate de aproximari, atat de putine date sub afirmatii f grave, ba chiar si erori. Spre exemplu un amanunt aparent nesemnificativ si totusi: arhitectul Lecomte de Nouy, la Iasi, nu a restaurat biserica Trei Ierarhi, ci pe cea de peste drum, numita Sfantul Nicolae Domnesc.
Coperta cartii anticipeaza in subliminal concluzia cartii: retardarea istorica a Romaniei, combinatia de animalitate si tehnologie desuetă etc etc. Imaginea in sine este decis insidioasă, ca şi conţinutul cărţii, cules cu literă supradimensionată, pe o oglindă a paginii îngustă, pentru ca volumul să iasă cât de cât consistent, să poată reclama statutul de carte, să nu fie taxată drept o broşură. De ce este semnificativ automobilul Dacia într-una dintre ţările cu cele mai multe automobile de lux pe cap de locuitor, cand majoritatea automobilelor in circulatie sunt de fabricatie straina recenta iar ”Dacia” a ajuns chiar o raritate pe şoselele noastre ? De ce o fotografie cu o mârţoagă în centrul compoziţiei, realizată evident cu mulţi ani în urmă (a se vedea tipul de nr al masinii) este semnificativă pt România? De ce această Românie altfel nu este ţara aflată pe primele 10 locuri în lume la producţia de software, ţara cu o cinematografie în spectaculoasă afirmare internaţională, cu unul dintre cele mai inalte ritmuri de crestere economică din Europa in urmă cu cativa ani, cu cea mai extinsă retea de telefonie mobilă şi de televiziune prin cablu?
Dl Boia tabloidizeaza istoria nationala cu instrumentarul specific: adevaruri partiale (in realitate minciuni), focalizari asupra aspectelor de nisa, irelevante, speculatii fortate, fara baza stiintific/obiectiva, generice provocatoare prin forma literara, de tip calambururi, asocieri spectaculare etc. Tabloidizarea a aparut din ratiuni comerciale (inventata de Hearst) iar caracterul scrierilor dlui Boia are o legatura directa cu succesul comercial anticipat (probabil comandat). Nu fac parte din nostalgicii istoriei glorioase dar asemenea mijloace transparent oneroase ma vor dezgusta oriunde si oricand se vor produce.
Personal va apreciez perseverenţa cu care reveniţi mereu, ca printr-un fel de “ceterum censeo…”, la pledoaria pentru “corectitudine”.
Din păcate, experienţa arată că scopurile acţiunilor noastre nu se ating niciodată integral, ceea ce face că dacă vrem să atingem un anumit obiectiv, trebuie să ţintim totdeauna “un pic mai sus” – de preferinţă spre unul aproape irealizabil, pentru a ajunge în final la atingerea celor “realizabile”.
Ca să luăm cazul d-lui Boia: convingerea mea este că d-sa şi-a propus efectiv scrierea unui text obiectiv şi echilibrat despre tema propusă, adică unul în limitele “corectitudinii”
(cea morală, nu cea… politică!). Dar fiindcă, după toate aparenţele nu şi-a propus nimic în plus, “eseul” a ieşit aşa cum a ieşit: un cocktail de informaţii istorice mai mult sau mai puţin exacte, combinate cu o cunoaştere extrem de aproximativă a “termenilor de comparaţie” (a civilizaţiilor în raport cu care România este “altfel”) şi un nivel extrem de rudimentar al cunoştinţelor literare şi filologice, nivel de la care emite câteva judecăţi aiuritoare prin simplism şi (în ultimă instanţă) falsitate despre subiecte de care în mod evident nu se pricepe (etnogeneza poporului român, valoarea operei lui Eminescu, romanitatea limbii române, şamd).
Concluzia mea: dacă vrem să ajungem fie şi asimptotic la un nivel acceptabil în direcţia dorită de Dvs, ar trebui să ncepem prin a ne revizui atitudinea faţă de valorile “eterne” (religie, filosofie, artă), considerate în prezent simple anexe ale celor economice, a ameliora radical statutul social al profesorilor din gimnazii şi licee, a încerca să reapropiem calitatea învăţământului nostru actual de cea (situată la distanţă de ani-lumină) din perioada interbelică, să redresăm nivelul de predare al disciplinelor aflate în cădere liberă (româna, istoria, limbile străine alta decât engleza) sau pe cale de dispariţie completă (limbile clasice, logica, filosofia) – şi abia atunci, la orizontul a 2-3 decenii de concentrare asupra şcolii de toate gradele, putem spera şi ameliorarea rezultatelor la “materia” numită corectitudine…
Si eu care credeam ca dl Lucian Boia este istoric …
Ceea ce semnalati dvs ma face sa enunt o solutie
(pe care autorul declara in finalul cartii ca nu o are):
sa reusim prin educatie (sic !) sa facem romanul
„generic” (100% nu se poate !) sa fie corect (in afirmatii, in respectarea legilor, etc.)
Domnule Profesor,
La pp. 58-59 ale cărţii Dvs. “De ce este România altfel?” faceţi următoarele afirmaţii neconforme cu adevărul:
1) “La 1914, România era aliată cu Austro-Ungaria şi Germania. În 1916 a declarat război Austro-Ungariei şi Germaniei.”
În realitate, GERMANIA i-a declarat război României, în urma deciziei acesteia de a intra la 27 august 1916 în război cu Austro-Ungaria. (Guvernul Brătianu sperând până în ultimul moment că va putea evita conflictul cu Germania.)
2) “În 1918 a încheiat pace separată cu acestea şi tot în 1918, câteva luni mai târziu, a redeschis ostilităţile împotriva lor.”
În realitate, pacea de la Buftea semnată de guvernul Marghiloman cu Puterile Centrale şi cu Bulgaria nu a fost NICIODATǍ ratificată de rege şi de Parlament, deci nu a intrat niciodată în vigoare.
3) “În perioada interbelică, a fost aliată cu Franţa şi Marea Britanie. În 1941 a intrat în război alături de Germania.”
În realitate, în perioada interbelică nu a existat niciun tratat de alianţă între România şi Franţa sau Marea Britanie; intrarea României în război s-a produs împotriva Uniunii Sovietice, iar ANGLIA a fost cea care, din solidaritate cu aliatul sovietic, i-a declarat război României, relaţiile cu guvernul francez continuând să existe până la sfârşit.
Întrebarea mea este dacă, în calitate de profesor şi slujitor (teoretic) al muzei Clio, aveţi sau nu de gând să vă cereţi scuze de la cititorii pe care, voit sau nu, i-aţi indus în eroare cu aceste neadevăruri sau jumătăţi de adevăr, conţinute, nota bene, într-un capitol intitulat
“CUM RǍMÂNE ÎNSǍ CU ONOAREA”?
Al Dvs,
Mihnea Moroianu
„- Ce-i altfèl? – Tot ce-i la fel.”
bravo, felicitari!