O catedrală a cărţii

Oare cu ce argumente vor mai jongla obstinaţii în a prevedea moartea tiparului tradiţional, propovăduitorii amurgului cărţii, în faţa invaziei crescînde de lume, abilitată să stimuleze competiţia dintre edituri la Gaudeamus? Sub cupola Romexpo, timp de cîteva zile se instalează o atmosferă febrilă de alergare de la un stand la altul, în căutarea editurii preferate, pentru identificarea noilor titluri, lansate de autori bine aşezaţi în conştiinţa publicului sau propulsaţi în actualitate prin intervenţii ale unor critici cu grija generaţiilor ce vin. Editurile au cumulat experienţă şi se prezintă la un nivel profesional şi promoţional fără rabat. Singurul aspect încă dezordonat ţine de simultaneitatea lansărilor de carte, cînd staţiile de amplificare se suprapun şi rezultă un vacarm asurzitor. Se anunţă la microfon invitatul Manolescu, să zicem, dar peste vocea lui intervin alte glasuri, care să se bruieze într-o desăvîrşită devălmăşie.   Cu toată îmbulzeala, e clar că majoritatea vizitatorilor se ghidează după aşteptări-ţintă, nu cedează ispitelor, la întîmplare. Oricîtă presiune ar exercita curiozitatea deşteptată spontan, cititorul avertizat se ţine scai de autorul dorit şi de volumul acestuia. Cunoscînd psihologia publicului, unele edituri mizează pe comunicarea anticipată a titlurilor înscrise în program. Catalogul distribuit la intrarea în spaţiul Editurii Rao, de pildă, […]