O civilizaţie atipică şi nicidecum fosilă

După autor, faimoşi istorici, folosind metoda comparatistă, au studiat şi au clasificat diversele civilizaţii, cu precădere marile civilizaţii, respectiv, cele mai extinse geografic şi mai influente (Frobenius, Spengler, Toynbee…). Toynbee desluşeşte însă şi elemente minore care supravieţuiesc, ce par a fi „relicve fosilizate“, între care îi numără şi pe evrei. Cine citeşte în prezent cartea lui Toynbee (Studiu asupra istoriei, sinteză de D.C. Somervell, traducere de Dan A. Lăzărescu, Humanitas, Bucureşti, 1997) poate fi frapat de această calificare vetustă cu privire la poporul evreu, ca „o societate stinsă care supravieţuieşte sub o formă fosilizantă […], una din rămăşiţele fosile ale societăţii siriace“ (vol. I, p. 25, 189). E drept că marele istoric englez a publicat cartea cu puţin înaintea renaşterii Statului Israel, respectiv în 1934 (primele trei volume) şi în 1939 (celelalte trei). Reamintesc aici că, într-o corespondenţă, Alexandru Şafran – Emmanuel Lévinas, Marele Rabin comenta „încadrarea“ istoricului cu o vădită ironie: „El ne consideră relicve fosile“. Aici trebuie aduse două corective importante: unul istoric – cine se aştepta, evident cu excepţia evreilor înşişi, la această uimitoare renaştere? Celălalt se referă la subaprecierea rolului lor catalizator şi globalizator (avant la lettre) al comerţului şi al finanţelor, dar şi de kulturträger-i […]