O fata morgana la Cotroceni

Nu se va schimba nimic esenţial în România odată cu alegerea unui nou preşedinte. Ab-so-lut nimic. România e o republică semiparlamentară/semiprezidenţială, în care adevărata putere de decizie a politicii sociale şi economice revine Guvernului, el însuşi dependent de o majoritate docilă în Parlament, iar rolul preşedintelui e de a media şi de a oferi un nivel superior de control în sistemul checks and balances. Singurele domenii în care preşedintele are cu adevărat atribuţii sînt politica externă şi faimoasa siguranţă naţională. Şi are cineva dubii că politica externă este şi va rămîne una de ţară colonială vestofilă? Sau că „serviciile“ – ai căror şefi sînt, într-adevăr, numiţi de şeful Statului, fără ca succesiunea diferiţilor preşedinţi să modifice politica privind SIE, SRI etc., vor rămîne cele mai finanţate şi mai puternice instituţii ale Statului? E adevărat că un deceniu cu Traian Băsescu a făcut din limitele atribuţiilor preşedintelui ceva atît de ceţos, încît, la stabilirea lor, pare a fi zilnic nevoie de opinia oracolului delfic numit Curtea Constituţională. Dar nici asta, nici vocaţia de „jucător“ a actualului prezident nu schimbă situaţia: procurorii-şefi sînt numiţi de preşedinte – dar altcineva (reprezentanţii puterii executive) îi propune; un candidat la funcţia de ministru poate fi […]